DIN VOLUMUL UN TEZAUR AL FOLCLORULUI AMERICAN

Nimic din toate astea nu se putea întâmpla. Dacă vă face să vă simţiţi mai bine, puteţi să le consideraţi o simplă

metaforă. La urma urmei, regulile sunt prin definiţie metafore – Dumnezeu e un vis, o speranţă, o femeie, un tip ironic, un tată, un oraş, o casă cu multe încăperi, un ceasornicar ce îşi lasă cel mai bun ceas în deşert, cineva care te iubeşte, ba chiar, împotriva oricăror dovezi, e o fiinţă

cerească a cărei singură treabă constă în a se asigura că

echipa de fotbal, armata, afacerea sau căsătoria ta merge bine, prosperă şi învinge orice obstacole.

Religiile sunt locuri în care rezişti, priveşti şi acţionezi, sunt puncte de vedere avantajoase referitoare la lume.

Deci nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Asemenea lucruri nu se pot întâmpla. Niciun cuvânt nu-i adevărat. Iar lucrurile care nu s-au întâmplat sunt cele povestite în continuare.

La poalele muntelui Lookout, în jurul unui foc de tabără, în ploaie, se strânseseră bărbaţi şi femei. Stăteau şi se certau sub copacii care le ofereau prea puţin adăpost.

Doamna Kali, cu pielea neagră ca tuşul şi cu dinţi albi şi ascuţiţi, zise:

— E timpul…

Anansi, cu mănuşi galbene ca lămâia şi păr argintat, clătină din cap:

— Putem să aşteptăm. Şi ar trebui să aşteptăm, dacă mai putem aştepta.

Din mulţime se auzi un murmur dezaprobator.

— Are dreptate, zise un bătrân cu păr cenuşiu – Cernobog

–, care ţinea pe umăr un baros. Ei stăpânesc înălţimile.

Vremea e împotriva noastră. Ar însemna să fim nebuni, dacă

am începe lupta acum.

Ceva care arăta puţin ca un lup şi ceva mai mult ca un om mârâi şi scuipă pe pământul pădurii:

— Atunci când e mai bine să-i atacăm, deduşka133? Să

zăbovim până se face vreme frumoasă, adică atunci când se aşteaptă să venim peste ei? Eu zic să-i dăm drumul chiar acum. Eu zic să ne punem în mişcare.

— Sunt nori între noi şi ei, zise Isten134 al ungurilor.

Isten avea o mustaţă neagră, o pălărie mare, neagră, prăfuită, şi rânjetul unui om care-şi câştigă existenţa vânzând lambriuri de aluminiu, acoperişuri şi burlane, dar care părăseşte întotdeauna oraşul a doua zi după ce-a încasat banii, indiferent dacă şi-a terminat treaba sau nu.

Un bărbat în costum elegant, care nu spusese nimic până

atunci, îşi împreună mâinile, veni în lumina focului şi-şi exprimă punctul de vedere succint şi clar. Ceilalţi dădură din cap şi scoaseră mormăituri aprobatoare.

Una dintre cele trei femei războinice numite Morrigan, care stăteau împreună în umbră şi deveniseră un amestec de membre tatuate cu linii albastre şi aripi de ciori atârnând, zise:

— Nu contează dacă e vreme bună sau nu. A sosit timpul.

I-au omorât pe unii dintre ai noştri. Mai bine să murim împreună atacând, să murim ca nişte zei, decât să murim fugind ca nişte şobolani într-o cămară.

Se auzi din nou un murmur, de data asta de aprobare 133 Deduşka – „bunic”, în limba rusă

134 Isten – zeu suprem în mitologia maghiară precreştină.

deplină. Femeia exprimase gândurile tuturor. Venise timpul.

— Primul cap e al meu, zise un chinez foarte înalt, care avea la gât un şirag de cranii micuţe şi care începu să urce încet muntele, ţinând pe umăr un baston cu o lamă curbată

la capăt, ca o semilună argintie.

Nici măcar nimicul nu poate dura veşnic.

Se putea ca el să fi fost acolo, să fi fost nimic, timp de zece minute sau timp de zece mii de ani. Nu era nicio diferenţă, timpul era o noţiune de care el nu mai avea nevoie.

Nu-şi mai amintea numele său adevărat. Se simţea gol şi curăţat, în timp ce stătea în locul acela care nu era loc.

Era fără formă, era vid.

Era nimic.

Apoi, în nimicul acela, o voce spuse:

— Ho hoka, vere. Trebuie să discutăm.

Iar acel ceva ce fusese cândva Shadow întrebă:

— Eşti Whiskey Jack?

— Da, zise Whiskey Jack din beznă. Eşti greu de găsit, când eşti mort. Nu te-ai dus în niciunul dintre locurile în care mi-am închipuit că ai putea fi. Am căutat peste tot, înainte să-mi treacă prin minte să mă uit aici. Ţi-ai găsit tribul?

Shadow îşi aminti de bărbatul şi de fata din discotecă, de sub sfera de oglinzi.

— Cred că mi-am găsit familia. Dar nu mi-am găsit tribul.

— Îmi pare rău că te deranjez.

— Nu-i nimic. Am obţinut ce-am vrut. Am terminat.

— Vin după tine, zise Whiskey Jack. Vor să te reînvie.

— Dar am murit. S-a sfârşit totul.

— Nici vorbă, spuse Whiskey Jack. Nu se întâmplă

niciodată asta. Vom merge la mine. Vrei o bere?