— Dacă nu vrei să-l ajuţi, atunci nu trebuia să mă aduci aici.

— Dar a trecut prea mult timp…

— A trecut prea mult timp pentru noi toţi.

— Iar eu sunt nebun…

— Ştiu.

Femeia întinse mâna sa albă spre Horus şi-i atinse părul negru. El clipi spre ea. Apoi luci, de parcă ar fi fost într-o ceaţă fierbinte.

Ochiul de şoim sclipi portocaliu, de parcă în interiorul său

s-ar fi aprins o flacără. O flacără ce fusese stinsă prea mult timp.

Şoimul se ridică în aer, se înălţă într-o spirală ascendentă, îndreptându-se către locul în care se aflau nori cenuşii şi unde ar fi trebuit să se afle soarele. Şoimul se înălţă până

când deveni un punct, apoi un fir de praf, apoi nimic din ce se putea vedea cu ochiul liber, doar ceva ce putea fi imaginat.

Norii începură să se subţieze, să se evapore, lăsând să se vadă un petic de cer albastru prin care lucea soarele. Unica rază de soare care străbătea prin nori şi scălda pajiştea era minunată, dar imaginea se disipă, pe măsură ce tot mai mulţi nori dispăreau. Curând, sorele dimineţii ardea peste pajişte ca soarele verii la amiază, transformând apa ploii de dimineaţă în aburi, aburii în ceaţă, apoi arzând ceaţa şi transformând-o în nimic.

Soarele auriu scălda trupul de pe pajişte cu lumina şi căldura sa. Nuanţe de roz şi de cafeniu cald atingeau făptura cea moartă.

Femeia îşi trecu uşor degetele mâinii drepte peste pieptul cadavrului. Îşi imagină că simţise un tremur în pieptul acela

– ceva ce nu fusese nici măcar o bătaie de inimă, dar… Îşi lăsă mâna acolo, pe piept, chiar deasupra inimii.

Îşi puse buzele pe buzele lui Shadow şi expiră în plămânii acestuia, inspirând şi expirând uşor, apoi respiraţia se transformă în sărutare. Sărutarea ei era blândă, avea gust de ploaie de primăvară şi de flori de pajişte.

Din rana din coastă începu să se scurgă iarăşi sânge lichid

– un sânge stacojiu, care curgea în lumina soarelui precum nişte rubine lichide. Apoi sângerarea încetă.

Easter îi sărută obrajii şi fruntea.

— Hai, zise ea. E timpul să te scoli. Se întâmplă o mulţime de lucruri. Nu cred că vrei să le pierzi.

Pleoapele lui tremurară, apoi bărbatul deschise ochii, ochi ce aveau culoarea cenuşie a serii, şi se uită la ea.

Easter zâmbi, apoi îşi luă mâna de pe pieptul lui.

— M-ai chemat înapoi… zise el rar, de parcă uitase să

vorbească.

În glasul lui se simţea durere şi uimire.

— Da.

— Murisem. Am fost judecat. Se terminase totul. M-ai chemat înapoi. Ai îndrăznit să faci asta…

— Îmi cer scuze.

— Da…

El se ridică încet, tresări şi-şi pipăi coastele. Apoi privi uimit – într-un loc se afla sânge umed, dar sub sânge nu exista nicio rană.

Bărbatul întinse mâna, iar Easter îl ajută să se ridice în picioare. El se uită la pajişte, de parcă ar fi încercat să-şi amintească numele lucrurilor pe care le vedea – florile din iarba înaltă, ruinele fermei, norul de muguri verzi ce înceţoşau ramurile imensului copac argintiu.

— Îţi aminteşti? întrebă Easter. Îţi aminteşti ce ai învăţat?

— Mi-am pierdut numele şi mi-am pierdut inima. Iar tu m-ai adus înapoi.

— Îmi pare rău, zise ea. Curând va începe lupta. Dintre zeii vechi şi cei noi.

— Vrei să lupt alături de voi? Îţi pierzi timpul.

— Te-am adus înapoi pentru că asta trebuia să fac. Iar tu vei face ceea ce trebuie să faci. E rândul tău. Eu mi-am făcut partea mea.

Brusc, femeia deveni conştientă de goliciunea bărbatului şi roşi puternic, apoi se uită în altă parte.

În ploaie şi nori, umbrele urcau pe panta muntelui, pe cărarea săpată în stâncă.

Vulpi albe se căţărau pe culme, alături de bărbaţi cu păr roşu şi cu jachete verzi. Un minotaur mergea alături de un dactyl135 cu degete de oţel. Un porc, o maimuţă şi un ghul136

cu dinţi ascuţiţi urcau panta muntelui împreună cu un bărbat cu pielea albastră ce ţinea în mână un arc în flăcări, cu un urs ce avea flori împletite în blană şi cu un om în 135 Dactyli – personaje din mitologia greacă, fierari şi vindecători, consideraţi uneori drept ajutoarele lui Hefaistos.

136 Ghul – monstru din folclorul arab, care locuieşte în cimitire şi se hrăneşte cu cadavre.

cămaşă de zale aurii.

Frumosul Antinous, care fusese iubitul împăratului Hadrian, urca panta în fruntea unui grup de prinţese războinice îmbrăcate în piele, care-şi modelaseră braţele şi piepturile şi le dăduseră o formă perfectă.

Un bărbat cu piele cenuşie, cu un ochi ciclopic ca un smarald imens, urca iute, în fruntea mai multor bărbaţi îndesaţi, oacheşi, cu figurile impasibile şi regulate ca nişte sculpturi aztece, care cunoşteau secretele pe care le înghiţise jungla.

Un ţintaş din vârful muntelui ochi cu grijă o vulpe albă şi trase. Se auzi o bubuitură, se văzu un norişor de fum, iar în aerul umed se răspândi miros de praf de puşcă. Cadavrul era al unei tinere japoneze cu abdomenul făcut praf şi cu figura plină de sânge. Lent, cadavrul începu să dispară.

Ceilalţi continuară să urce panta, în două picioare, în patru picioare sau fără niciun fel de picioare.

Şofatul prin zona munţilor din Tennessee începuse să fie minunat după ce furtuna se potolise iar ploaia care-ţi măcina nervii încetase. Town şi Laura vorbiseră, vorbiseră şi vorbiseră tot drumul. Bărbatul era încântat că o întâlnise. De parcă se întâlnise cu un vechi prieten, un foarte bun prieten, pe care însă nu-l mai întâlnise până atunci. Discutaseră

despre istorie, despre filme şi despre muzică. Laura se dovedise a fi singura persoană pe care o întâlnise vreodată şi care văzuse un film străin (domnul Town era convins că-i spaniol, Laura era la fel de convinsă că-i polonez) din anii şaizeci numit Manuscrisul găsit la Saragosa 137 , un film despre care începuse să creadă că-i doar o închipuire de-a sa.

Când Laura îi arătă primul hambar pe care scria VIZITAŢI ROCK CITY, bărbatul chicoti şi recunoscu faptul că tocmai în locul acela se ducea. Laura zise că era o chestie grozavă.

137 Manuscrisul găsit la Saragosa – film polonez din 1965, regizat de Wojciech Has, ecranizarea a romanului picaresc al lui Jan Potocki (1761-1815).

Întotdeauna îşi dorise să viziteze un asemenea loc, dar nu-şi făcea niciodată timp şi după aceea regreta. Tocmai de aceea se afla acum pe drum – ca să aibă parte de o aventură.