Vătraiul îl lovi pe Mulligan în braţul stâng.

Zgomotul împuşcăturii care răsună în spaţiul mic al încăperii bătrânului fu asurzitor.

O împuşcătură în cap şi se termină totul.

— Ar fi bine să te îmbraci, zise Mulligan, cu glas lipsit de orice intonaţie.

Shadow dădu din cap şi se duse în camera alăturată, deschise uşa uscătorului de haine şi-şi luă veşmintele. Blugii erau încă umezi, dar îi îmbrăcă. Când se întoarse în biroul lui Hinzelmann, îmbrăcat complet – cu excepţia paltonului, care zăcea undeva în mâlul îngheţat de pe fundul lacului –, văzu că Mulligan scosese din cămin mai mulţi buşteni care fumegau.

— Pentru un poliţist e o zi groaznică, dacă trebuie să

incendieze o casă ca să ascundă o crimă, zise Chad.

Apoi se uită la Shadow şi remarcă:

— Îţi trebuie nişte ghete.

— Nu ştiu unde le-a pus, îi răspunse Shadow.

— La naiba! mormăi şeful poliţiei.

Apoi zise:

— Îmi pare rău, Hinzelmann.

Îl luă pe bătrân de guler şi de cureaua de la pantaloni şi-i aruncă trupul în cămin. Cadavrul ajunse cu capul în foc.

Părul alb fu cuprins de flăcări, iar camera se umplu de mirosul cărnii arse.

— N-a fost crimă, ci autoapărare, zise Shadow.

— Ştiu ce-a fost.

Mulligan îşi îndreptă atenţia către buturugile fumegânde pe care le împrăştiase prin încăpere. Împinse una lângă

marginea canapelei, luă un exemplar vechi al ziarului Lakeside News, îi rupse foile, le mototoli şi le aruncă peste butuc. Paginile de ziar se îngălbeniră şi fură cuprinse de flăcări.

— Să ieşim, zise Chad Mulligan.

Deschise ferestrele înainte să iasă din casă, apoi încuie uşa.

Shadow îl urmă desculţ până la maşina de poliţie.

Mulligan îi deschise portiera din faţă, Shadow urcă, îşi şterse picioarele de covoraş, apoi îşi puse şosetele, care se uscaseră

bine.

— Putem să cumpărăm nişte ghete de la Henning’s Farm and Home, zise Chad Mulligan.

— Cât de mult ai auzit din discuţie? îl întrebă Shadow.

— Destul de mult. Chiar prea mult.

Parcurseră în tăcere drumul până la Henning’s Farm and Home. Când ajunseră acolo, şeful poliţiei întrebă:

— Ce număr ai la ghete?

Iar Shadow îi spuse.

Mulligan intră în magazin şi se întoarse cu o pereche de şosete groase de lână şi o pereche de ghete din piele.

— Asta-i tot ce aveau de mărimea ta, zise el. Dacă nu

cumva vrei nişte cizme de cauciuc. Mi-am închipuit că nu vrei.

Shadow se încălţă cu şosetele şi cu ghetele. I se potriveau perfect şi-i mulţumi poliţistului.

— Ai maşină? îl întrebă Mulligan.

— Am parcat-o pe drum, lângă lac, în apropierea podului.

Mulligan porni automobilul şi ieşi din parcarea magazinului.

— Ce s-a întâmplat cu Audrey? îl întrebă Shadow.

— Audrey mi-a spus în ziua următoare celei în care ai fost arestat că mă place ca prieten, dar că între noi nu putea fi mai mult de atât, pentru că suntem rude. S-a întors înapoi în Eagle Point. Mi-a zdrobit inima.

— Da, lucrurile se leagă, zise Shadow. N-ai fost tu de vină.

Hinzelmann n-a mai avut nevoie de ea.

Trecură pe lângă locuinţa lui Hinzelmann. Din coşul casei ieşea un nor des de fum alb.

— Audrey venise aici doar pentru că Hinzelmann voia să

vină. L-a ajutat să mă izgonească din oraş. Atrăgeam atenţia asupra acestei localităţi, iar el nu dorea aşa ceva.

— Credeam că Audrey mă place…

Se opriră lângă maşina închiriată de Shadow.

— Ce-o să faci acum? îl întrebă Shadow pe poliţist.

— Nu ştiu, îi răspunse Mulligan.

Figura sa, care de obicei oglindea oboseală, începuse să

pară mai plină de viaţă de când plecase din locuinţa lui Hinzelmann. Şi mai îngrijorată.