răsfiartă, a urină de pisică şi a ţigări străine fără filtru. Fură
conduşi printr-un coridor îngust şi trecură pe lângă mai multe uşi închise, până ajunseră în încăperea din capăt, unde se aşezară pe o canapea veche, uriaşă, umplută cu păr de cal, deranjând astfel o pisică bătrână, cenuşie, care se întinse, se ridică şi se duse băţoasă în cealaltă parte a canapelei, unde se culcă şi se uită pe rând la fiecare dintre ei, apoi închise un ochi şi adormi din nou. Cernobog se aşeză
pe un fotoliu, în faţa lor.
Zoria Utreniaia găsi o scrumieră goală şi o puse lângă
Cernobog.
— Cum vreţi cafeaua? îşi întrebă ea oaspeţii. Noi o facem neagră precum noaptea şi dulce precum păcatul.
— Aşa e foarte bine, doamnă, zise Shadow, apoi se uită pe fereastră, la clădirile de vizavi.
Zoria Utreniaia ieşi, iar Cernobog se uită după ea.
— E o femeie bună, spuse el. Nu ca surorile ei. Una e o harpie, iar cealaltă nu ştie decât să doarmă.
Apoi îşi puse picioarele, cu tot cu papuci, pe o măsuţă
lungă, joasă, pătată de lichide şi arsuri de ţigară, în mijlocul căreia se afla inserată o tablă de şah.
— E soţia dumneavoastră? întrebă Shadow.
— Nu-i soţia nimănui, răspunse bătrânul, după care rămase tăcut o vreme, privindu-şi mâinile aspre. Nu. Suntem cu toţii rude. Am venit aici împreună, cu mult timp în urmă.
Cernobog luă din buzunarul halatului un pachet de ţigări fără filtru. Shadow nu recunoscu marca. Wednesday scoase din buzunarul costumului său o brichetă îngustă, din aur, şi aprinse ţigara bătrânului.
— La început, ne-am dus la New York, povesti Cernobog.
Toţi compatrioţii noştri se duceau la New York. Apoi am venit aici, la Chicago. Lucrurile au mers foarte prost. În vechea patrie, aproape că mă uitaseră. Aici, sunt doar o amintire neplăcută pe care nimeni nu vrea să o reînvie. Ştii ce am făcut când am ajuns la Chicago?
— Nu, răspunse Shadow.
— Mi-am găsit o slujbă în industria cărnii. La secţia de omorâre. Când juncanul urca pe rampă, eu eram izbitorul.
Ştii de ce ni se spunea izbitori? Pentru că luam un baros şi izbeam vita cu el. Bum! Trebuia să ai braţe tari. Da? Apoi măcelarii legau vita, o ridicau şi-i tăiau gâtul. Scurgeau tot sângele, înainte să-i taie capul. Noi, izbitorii, eram cei mai puternici, spuse el, şi-şi ridică mâneca halatului, apoi îşi încordă braţul, ca să-şi arate muşchii încă vizibili sub pielea îmbătrânită. Nu era vorba numai de putere. Era şi o artă a loviturii. Dacă nu nimereai bine, vita rămânea doar ameţită
sau înfuriată. Apoi, prin anii cincizeci, ne-au dat pistoale cu bolţuri. Îl puneai în fruntea animalului şi bum, bum! Ai crede că oricine poate să omoare. Nu-i deloc aşa, zise el, mimând felul în care înfigeai un bolţ din metal în capul unei vaci.
Trebuie să te pricepi, explică el, zâmbind pe când îşi amintea
şi scoţând la iveală un dinte de culoarea fierului.
— Nu le mai spune poveşti despre omorârea vacilor, interveni Zoria Utreniaia, care adusese cafeaua pe o tavă
roşie, din lemn.
Ceştile mici aveau un smalţ lucios şi erau pline cu un lichid atât de întunecat, încât părea aproape negru. Dădu fiecăruia câte o ceaşcă, apoi se aşeză lângă Cernobog.
— Zoria Vecerniaia a plecat după cumpărături, explică ea.
O să se întoarcă imediat.
— Am întâlnit-o jos, zise Shadow. Spunea că ghiceşte viitorul.
— Da, spuse sora ei. Amurgul e timpul minciunilor. Eu nu spun minciuni frumoase, de aceea nu-s o ghicitoare prea bună. Iar sora noastră, Zoria Polunocinaia25, nu poate să
mintă deloc.
Cafeaua era mai dulce şi mai tare decât se aşteptase Shadow.
Shadow ceru voie să folosească baia – o încăpere de lângă
uşă, cât un dulap, în care atârnau mai multe fotografii înrămate, cu pete maronii. Era abia începutul după-amiezii, însă lumina zilei începuse deja să scadă. Shadow auzi voci de pe coridor. Îşi spălă mâinile cu apă rece ca gheaţa şi cu o bucăţică de săpun roz care mirosea îngrozitor.
Când Shadow ieşi din baie, Cernobog se afla pe hol şi răcnea:
— Aduci numai necazuri! Numai necazuri! Nu vreau să te ascult! Să ieşi din casa mea!
Wednesday rămăsese pe canapea, sorbind din cafea şi mângâind pisica aceea cenuşie. Zoria Utreniaia stătea pe covorul subţire, trecându-şi nervoasă mâna prin părul ei lung şi galben.
— E vreo problemă? întrebă Shadow.
— El e problema! răcni Cernobog. El e. Poţi să-i spui că nu mă poate convinge nimic să-l ajut! Vreau să plece! Să iasă
25 În limba rusă, cuvântul polnoci înseamnă „miezul nopţii”, prin urmare numele s-ar putea traduce drept
„miazănoapte”, „a miezului nopţii”.
