— Mulţumesc.

Wednesday luă mai multe formulare, îi rânji de despărţire casierei, apoi plecă împreună cu Shadow.

După aceea rămase un timp pe trotuar, scărpinându-se gânditor în barbă. Se duse la bancomat şi la seiful pentru depuneri de noapte şi le verifică. Îl conduse pe Shadow dincolo de stradă, într-un supermarket, unde cumpără o ciocolată pentru el şi o cană de cacao fierbinte pentru Shadow. Pe peretele de la intrare se afla un telefon public, plasat sub un panou cu anunţuri despre camere de închiriat şi despre căţei şi pisoi care au nevoie de o locuinţă bună.

Wednesday îşi notă numărul telefonului public. Apoi traversară strada din nou.

— Avem nevoie de zăpadă, spuse deodată Wednesday. O

zăpadă bună, zdravănă, enervantă. Vrei să te gândeşti la zăpadă?

— Poftim?

— Concentrează-te la norii ăia – cei de acolo, din vest – şi gândeşte-te să se facă mai mari şi mai negri. Gândeşte-te la un cer cenuşiu şi la un vânt puternic ce vine din zona

arctică. Gândeşte-te la zăpadă.

— Nu cred că o să folosească la ceva.

— Aiurea! Măcar o să-ţi ţină mintea ocupată, zise Wednesday, descuind uşa maşinii. Acum mergem la Kinko27.

Grăbeşte-te!

„Zăpadă”, îşi spuse Shadow, stând pe scaunul din dreapta şoferului şi sorbind din băutura fierbinte. „Grămezi şi mormane uriaşe de zăpadă, căzând prin aer, pete albe pe cerul cenuşiu, zăpadă care-ţi atinge limba cu răceală şi iarnă, care-ţi sărută faţa cu o atingere ezitantă înainte să te îngheţe de moarte. Douăzeci şi cinci de centimetri de zăpadă

ca vata de zahăr, creând o lume de basm, făcând totul incredibil de frumos…”

Wednesday îi vorbea.

— Poftim? întrebă Shadow.

— Am spus că am ajuns, răspunse Wednesday. Erai în altă parte.

— Mă gândeam la zăpadă, zise Shadow.

La Kinko, Wednesday se apucă să fotocopieze formularele de depunere de la bancă. Îl puse pe angajatul de acolo să-i tipărească două seturi de câte zece cărţi de vizită. Pe Shadow începu să-l doară capul şi simţea ceva ciudat între omoplaţi.

Se întrebă dacă dormise într-o poziţie incomodă, dacă asta avea vreo legătură cu canapeaua pe care-şi petrecuse noaptea.

Wednesday stătea la un calculator, compunând o scrisoare, şi cu ajutorul angajatului firmei făcu mai multe afişe.

„Zăpadă”, se gândi Shadow. „Sus în atmosferă, cristale perfecte care se formează în jurul unui fir de praf, fiecare o dantelărie unică de artă fractală. Iar cristalele de zăpadă se strâng împreună în fulgi care cad, acoperind oraşul Chicago cu albul lor plin, centimetru după centimetru…”

— Ţine, zise Wednesday, şi-i întinse lui Shadow un pahar de cafea de la Kinko, în care plutea o grămăjoară pe jumătate 27 Kinko – lanţ de magazine care oferă servicii de tipărire, copiere şi legătorie.

dizolvată de pudră de frişcă vegetală. Cred că-i destulă, nu?

— Ce-i destulă?

— Zăpadă. Nu vrem să blocăm oraşul, nu-i aşa?

Cerul avea culoarea cenuşie uniformă a navelor de război.

Zăpada venea. Da.

— N-am făcut eu asta, zise Shadow. N-am făcut. Sau am făcut?

— Bea cafeaua. E de proastă calitate, dar o să-ţi treacă

durerea de cap. Bună treabă, zise Wednesday în încheiere.

După aceea îi plăti angajatului de la Kinko ce-i datora şi-şi luă afişele, scrisorile şi cărţile de vizită. Deschise portbagajul, puse hârtiile într-o valiză mare, neagră, din metal, de felul celor folosite de angajaţii băncilor, şi închise portbagajul.

Apoi îi dădu lui Shadow o carte de vizită.

— Cine e A. Haddock, Director de Securitate la A1 Security Services?

— Tu eşti.

— A. Haddock?

— Da.

— Ce înseamnă „A”?

— Alfredo. Alphonse. Augustine. Ambrose. Poţi să alegi.

— Am înţeles.

— Eu sunt James O’Gorman, zise Wednesday. Jimmy, pentru prieteni. Vezi? Am şi eu o carte de vizită.

Se întoarseră în maşină. Wednesday spuse:

— Dacă o să te gândeşti că eşti A. Haddock la fel de bine cum te-ai gândit la zăpadă, atunci o să avem o grămadă de bani cu care vom da în seara asta de băut şi de mâncat prietenilor mei.

— Şi dacă ajungem la închisoare până diseară?

— Atunci prietenii mei vor trebui să se descurce fără noi.

— Nu vreau să mă întorc la închisoare.

— N-o să te întorci.

— Credeam că ne-am înţeles asupra faptului că nu voi face nimic ilegal.

— Nu vei face nimic ilegal. O să fii complice, o să participi la plănuirea unui delict şi, bineînţeles, vei primi bani furaţi, dar, crede-mă, vei ieşi din povestea asta mirosind ca un

trandafir.