— Am jucat dame, zise Cernobog, servindu-se cu o altă
bucată de friptură la tavă. Eu şi tânărul acesta. El a câştigat un joc, eu am câştigat un joc. Pentru că a câştigat un joc, eu am fost de acord să mă duc cu el şi cu Wednesday şi să-i ajut în nebunia pe care vor s-o facă. Iar după ce vom termina treaba, o să-l ucid pe acest tânăr cu o lovitură de ciocan, pentru că şi eu am câştigat un joc.
Cele două Zoria dădură din cap, foarte serioase.
— Ce păcat, îi spuse Zoria Vecerniaia lui Shadow. Dacă ţi-aş fi ghicit viitorul, ţi-aş fi spus că vei avea o viaţă lungă şi fericită. Şi că vei avea mulţi copii.
— De aceea eşti o bună ghicitoare, zise Zoria Utreniaia, care părea somnoroasă, de parcă ar fi făcut un efort deosebit ca să rămână trează atât de târziu. Spui cele mai frumoase minciuni.
La sfârşitul îndelungatei mese, Shadow era încă flămând.
Mâncarea din închisoare fusese destul de rea, însă fusese mai bună decât ce i se oferise aici.
— Bună mâncare! exclamă Wednesday, care-şi golise farfuria cu o plăcere evidentă. Mulţumesc, doamnelor! Iar acum cred că a sosit momentul să vă întreb ce hotel bun din vecinătate ne recomandaţi.
Zoria Vecerniaia păru ofensată:
— De ce să vă duceţi la hotel? Nu sunteţi prietenii noştri?
— Nu vrem să vă stânjenim… zise Wednesday.
— Nu ne stânjeniţi deloc, zise Zoria Utreniaia, căscând şi trecându-şi mâna prin părul ei nepotrivit de auriu.
— Tu poţi să dormi în camera lui Belobog, spuse Zoria Vecerniaia, arătând spre Wednesday. E goală. Iar ţie, tinere, o să-ţi fac patul pe canapea. Jur că o să te simţi mai bine decât pe o saltea de puf.
— Foarte drăguţ din partea voastră, spuse Wednesday.
Acceptăm.
— Şi n-o să plătiţi mai mult decât aţi fi plătit la hotel, adăugă Zoria Vecerniaia, dând triumfătoare din cap. O sută
de dolari.
— Treizeci, ripostă Wednesday.
— Cincizeci.
— Treizeci şi cinci.
— Patruzeci şi cinci.
— Patruzeci.
— Foarte bine. Patruzeci şi cinci de dolari, zise Zoria Vecerniaia, care se întinse peste masă şi-i strânse mâna lui Wednesday.
Apoi se apucă să strângă farfuriile. Zoria Utreniaia căsca atât de tare, încât Shadow se temea că o să-şi scrântească
falca. Femeia îi anunţă că se duce să se culce, înainte de a le spune tuturor „Noapte bună” şi de a adormi cu capul în plăcintă.
Shadow o ajută pe Zoria Vecerniaia să ducă platourile şi farfuriile în bucătărioară. Spre surpriza lui, lângă chiuvetă se afla o maşină veche de spălat vase, iar el puse farfuriile în ea.
Zoria Vecerniaia se uită peste umărul lui, scoase un sunet de
dezaprobare şi scoase castroanele din lemn pentru borş.
— Astea se pun în chiuvetă, îi spuse ea.
— Îmi cer scuze.
— N-ai pentru ce. Hai să ne întoarcem, avem şi plăcintă, zise ea, şi scoase plăcinta din cuptor.
Plăcinta – era o plăcintă cu mere – fusese cumpărată de la magazin şi încălzită în cuptor, şi era într-adevăr foarte, foarte bună. O mâncară toţi patru cu îngheţată. Apoi Zoria Vecerniaia îi dădu pe toţi afară şi-i făcu lui Shadow pe canapea un culcuş ce arăta foarte bine.
Wednesday îi vorbi lui Shadow în timp ce stăteau pe coridor:
— Chestia pe care ai făcut-o, cea cu jocul de dame…
— Ce-i cu ea?
— A fost bine. Ai dat dovadă de-o mare, mare prostie. Dar a fost bine. Somn uşor.
Shadow se spălă pe dinţi şi pe faţă cu apa rece din baie, apoi se întoarse în cameră, stinse lumina şi adormi înainte să
atingă perna cu capul.
În visul lui Shadow aveau loc explozii. Conducea un camion printr-un câmp minat, iar bombele explodau în toate părţile. Parbrizul se sfărâmă, iar Shadow simţi că-i curge sânge cald pe faţă.
Cineva trăgea în el.
