— Când ajungi în pavilionul vostru, roagă-ţi fratele să se înfăţişeze aici.
Gungunum a bodogănit:
— N-am nici un frate.
— Fireşte, a oftat Nimrod. Porunceşte-i totuşi să vină.
Nici nu a ieşit bine arhitectul, că Nimrod s-a apropiat de mine cu faţa luminată de satisfacţie. Am exclamat:
— Nu are rost să te întreb cum s-a petrecut noaptea, totul din tine o spune.
S-a împurpurat uşor.
— Deci nu am greşit alegând-o pe Nibaba? mi-am arătat bucuria. Eram sigur că-i vei plăcea, dar nu ştiam dacă ea te va seduce pe tine.
— Îţi dau dreptul să te lauzi, mi-a răspuns. Fermecătoare Nibaba asta. Ce voluptate să afli că numai la mine visa de luni de zile! Chiar că eu…
Messilim ne-a întrerupt confidenţele.
— M-ai convocat, maiestate?
Nimrod a părut să nu regrete închiderea colocviului amoros şi s-a uitat cu asprime la astronom.
— Ce mai scriu zeii pe cer?
— „Dacă stelele din Corb strălucesc prea tare, Adad va aduce ploi mari.“ Dar scânteiază normal, aşa că pericolul de inundaţii se îndepărtează.
— Altceva?
— O eclipsă roşie s-a produs la începutul lunii, ceea ce va uşura secerişul.
— Despre Turn ce anunţă zeii?
Messilim şi-a dres glasul.
— Deocamdată, nimic. Semn foarte bun de altfel.
— Foarte bun?
— De nouă ori din zece, eclipsele, stelele licăritoare sau aurele bizare vestesc dezastre. Să nu ai veşti de la zei e o veste bună.
— Dacă zici…
— Nu zic, maiestate, citesc.
— Lămureşte-mă mai bine.
— Documentele mele conţin următoarea prevestire: „Dacă, în luna lui Elul, este observată o eclipsă, se va ivi foametea, şi armata va fi masacrată.“ Aşa că pândesc, veghez.
— Mă îngrijorezi!
— Dacă va apărea o eclipsă, vom încerca să îmbunăm zeii prin sacrificii şi vom citi în măruntaie. Întrevăd deja soluţii.
A fluturat o tăbliţă pe care o ţinea la subţioară de la începutul întrevederii.
— Potrivit acestei vechi mărturii, în funcţie de o configuraţie astrală asemănătoare au fost terminate la Ur templul Zababei şi la Eridu sanctuarul lui Enki. Am tras concluzia că situaţia de acum favorizează construcţia.
— Totuşi, fratele tău solicită încetinirea lucrărilor pentru a se gândi la…
— În primul rând, nu am nici un frate. În al doilea rând, fratele meu e un tâmpit. Nu se încrede decât în el, pe când eu mă încred în cele ce scriu zeii. Pe cine să întreb? Pe Innana, sau pe… Gungunum?
A izbucnit răutăcios în râs. Apoi a încremenit, sever:
— Maiestate, îmi dai voie să mă alătur ajutoarelor mele, în pavilionul nostru? Am strâns şaptezeci de tăbliţe de la Mussir, care vor mări colecţia şi cunoştinţele mele. Cu cât voi avea mai mult material despre evenimentele cereşti şi pământeşti, cu atât te voi punea lămuri mai bine. Ai discutat în acest sens cu regele din Girsu?
Nimrod a confirmat şi l-a lăsat să plece. Odată rămaşi singuri, a căzut o clipă pe gânduri.
— Poţi să-ţi închipui, Naram-Sin? De cum cuceresc o cetate pentru a-mi oferi forţă de muncă, pun mâna pe tăbliţe care, în fiecare palat, povestesc istoria cerului şi a pământului. Graţie victoriilor mele, Messilim dispune de acum de o arhivă
considerabilă. Cunoştinţele costă tot atât cât războiul. Mai mult: cunoştinţele permit să câştigi ori să eviţi războiul.
Înaintea ultimei mele expediţii, Messilim mi-a prezis, după ce a examinat mai multe veacuri de informaţie: „Dacă, în luna lui Abum, va fi o eclipsă, armata regelui va avea o misiune glorioasă.“ Imediat am luat-o spre nord şi a urmat victoria. A domina presupune să cunoşti. Puterea nu merge înainte fără
ştiinţă.
M-am înclinat:
— De ce m-ai chemat?
