slăbiciunea, silueta de victimă? Şi-o va duce oare în pat pe cea care nu nădăjduia decât la mormânt? Nu-l va scârbi aceasta?
Mesagerul regal a dat buzna cu o torţă în mână.
— Te cheamă Nimrod! Hai, repede!
Deranjat, Roko a adulmecat agresivitatea trimisului, anxietatea mea şi a mârâit arătându-şi colţii.
— Potoleşte-ţi fiara! a ţipat mesagerul, agitând torţa spre botul ameninţător al câinelui.
I-am comandat lui Roko să se aşeze, mi-am pus hainele pe mine şi mi-am luat desaga cu cele trebuincioase primului ajutor. Ca printr-o înţelegere tacită, am alergat apoi umăr la umăr până la palat. Cu cât mă apropiam, cu atât eram mai alarmat. Oare Nimrod avea să-mi reproşeze că i-o alesesem pe sinistra Nelishipak? Să-mi fi ghicit şiretlicul, iar acum mă
păştea condamnarea la moarte?
Am intrat în camera lui. Câteva torţe smulgeau locul din penumbră doar atât cât să compună tenebre portocalii.
Pe cearceaf am zărit un corp însângerat. Degetele lui Nelishipak erau strânse pe pumnalul pe care-l avea înfipt în piept. M-am repezit la ea. Lividă, nu mai respira, rana încetase să-i mai sângereze, şi carnea deja i se răcea.
Îngrozit, Nimrod a venit şi el lângă pat.
— Cum am ajuns în pat şi-a băgat pumnalul în piept. Mi-a fost frică.
— Frică de ce?
— Să nu-l îndrepte spre mine.
Şi-a dus cupa cu apă la buze, dar nu a băut. Tremura:
— De fapt, a fost şi mai rău.
S-a ridicat şi a urlat la servitori:
— Luaţi-o! Curăţaţi! Schimbaţi tot. O urmă să nu mai rămână!
S-a întors spre mine şi m-a rugat să-l urmez.
Pe terasa de piatră ne-a învăluit noaptea cu frigul ei înţepător. În depărtare, urcând dinspre mahalale, bătăi de tobă, ca o inimă palpitândă a cetăţii, subliniau un dans în ritm hipnotic. Glasuri omeneşti i se alăturau, topite ori distincte, cărora le puteai percepe parcă şi contracţiile gâtului.
Dacă bolta cerească, întunecată şi transparentă, se retrăsese în depărtare, o lună ruginie atârna deasupra noastră. Nimrod a arătat-o, furios:
— Luna roşie, ar fi trebuit să mă feresc! Zeii au încercat să
mă prevină. Totuşi, încuiatul ăsta de Messilim nu a observat nimic. Mâine va trebuie să-mi dea nişte explicaţii!
Mă aşteptam să-şi verse mânia pe mine. Însă m-a prins de încheietura mâinii, s-a lipit de mine, însetat de prezenţa, de căldura mea.
— A fost o scenă oribilă, Naram-Sin. Îmi plăcuse fata! Of, supunerea ei, pleoapele coborâte, toate astea mă aprinseseră, dar nu era decât liniştea dinaintea furtunii, calmul dinaintea tunetului. Ardeam de nerăbdare. Când am ajuns lângă pat eram fericit, aţâţat, invincibil, mă pregăteam pentru plăcere! Abia atunci a ridicat ochii şi s-a uitat lung la mine. Încet, liniştită
aproape, şi-a scos o armă din rochie şi şi-a înfipt-o fără a-şi lua ochii dintr-ai mei. Am văzut lama pătrunzând în carne, şi moartea intrându-i în pupile. Groaznic! Apoi s-a prăbuşit pe-o parte. Îmi furase arma din vestibul.
Ceva-mi scăpa. El, care masacrase atâta lume, de unde să-şi fi manifestat dintr-odată această sensibilitate?
— Ce simţi, Nimrod?
— Umilinţă, Naram-Sin. O doream, şi ea s-a omorât. Mă
stârnise, dar asta a scârbit-o.
S-a dat câţiva paşi înapoi. Lacrimile îi curgeau pe obraji. Pe sine se plângea. Refuzul lui Nelishipak îl jignise. Îl vexase hotărârea ei de a se sinucide. Moartea tinerei se reducea pentru
el la rănirea amorului propriu. Noaptea nu cuprindea decât o singură tragedie: a lui. Ce era de făcut? Să-l consolez, să-i cultiv încrederea în mine? Am rezolvat mulţumită unui reflex de vindecător:
— Nimrod, lasă-mă să te ajut. Am în desagă un amestec de ierburi care-ţi vor aduce liniştea unui somn adânc.
A acceptat, sensibil la dovada mea de compasiune. M-am aplecat pentru a căuta în boccea.
— M-am săturat! a şoptit. M-am săturat până peste cap.
Uneori mi-aş dori să fac şi eu ca ea…
Am tresărit. Să fi auzit bine? Întorcându-mă, l-am descoperit pe Nimrod cu ochii închişi, aşezat pe bancă şi clătinându-se înainte şi-napoi. Uşurat de faptul că nu-mi observase surpriza, am arătat flaconul şi-am luat o cupă lăsată
lângă el.
— Iartă-mă, Nimrod, nu am auzit ce-ai spus.
— Pavilionul femeilor… mi se rupe de pavilion, nu-mi pasă
de femei. Ce importanţă au?! Ieri, m-am simţit bine cu o femelă. În seara asta nu. Nu mă interesează femeile.
