— Nu-i o minciună. Totuşi, cui datorez întoarcerea ta?
Nimrod consideră că ţi-ai terminat treaba?
— Din cauza unei emoţii puternice, mi-a dezvăluit una dintre tainele lui. Am fugit înainte de a fi executat.
Hunnuwa şi Kubaba păreau contrariaţi. Marele intendent a mormăit:
— Oamenii lui te-au urmărit?
— Nu ştiu că am venit aici.
— Ba cred că nu au nici o îndoială… Ne expui pericolului.
Nu am răspuns. Hunnuwa a început să se învârtă gânditor în jurul tronului, pe când Kubaba reflecta, lăsată pe un braţ al tronului. Dintr-odată, a strigat la intendent:
— Gata! Îmi dai dureri de cap tot agitându-te-aşa, ca un taur legat de-un ţăruş! Un pas dacă mai faci, vărs.
Marele intendent a-nlemnit. Kubaba s-a aplecat spre mine,
amabilă.
— Ce taină, dragule? Ce taină a lui Nimrod?
— De ce ţi-aş încredinţa-o? am răspuns încordat.
— Fiindcă ţii la mine.
— Ţin la tine, Kubaba, dar ţin şi la viaţa mea. Aşa că reiau controlul asupra ei.
— Adică?
— Adică nu mă mai consider în serviciul tău.
Spunând aceste cuvinte, am salutat-o şi m-am îndepărtat. În urma mea, lucrurile se dădeau peste cap. Glasul ascuţit al Kubabei a răsunat în clipa în care treceam pragul:
— Dragule, ţi-ai pierdut minţile! Chiar ai uitat… ştii tu de cine?
Satisfăcut să constat că regina muşcase momeala, m-am oprit. Mi-a făcut semn să mă întorc. Am ascultat-o, păstrând însă distanţa.
— Kubaba, îţi încalci promisiunea.
— Băieţel rău ce eşti, eu întotdeauna îmi ţin promisiunile.
Ţi-am zis că îţi voi spune imediat ce îţi închei treaba. Fugi înapoi, în Babel.
— Nimrod mă va ucide. Aşa că spune-mi totul acum. În schimb, îţi voi dezvălui una dintre tainele lui Nimrod, cea a cărei cunoaştere mă obligă să dispar de aici.
Şi-a muşcat buzele, conştientă de impas şi, cu câteva cuvinte, l-a trimis la plimbare pe Hunnuwa, în ciuda protestelor acestuia. Odată rămaşi singuri, a coborât de pe tron şi s-a apropiat de un platou cu fructe, prăjituri şi nişte carafe mici.
— Vrei să bei ceva, dragule?
— Niciodată dintr-o cupă servită de tine. Deci: Noura?
— Tu, mai întâi.
Am măsurat-o din cap până-n picioare şi m-am întors pe călcâie. M-a făcut să mă întorc cu un strigăt:
— De acord! Jură însă că, în schimb, îmi vei spune taina aceea.
— Ai cuvântul meu de vindecător.
— Chiar dacă răspunsul meu te va dezamăgi şi nu-ţi va împlini cu totul aşteptările?
— Jur! Îţi voi spune ce am aflat imediat ce şi tu ai să-mi mărturiseşti ce ştii.
Kubaba s-a întors pe tron, s-a ridicat ajutându-se de ambele mâini, s-a răsucit până s-a sprijinit de spătar şi m-a privit lung.
— Ştiu că adori o femeie pe care o cheamă Noura. Ştiu că o strigi prin vis. Ştiu că ai intrat în Babel pentru a o elibera. Ştiu că-ţi închipuiai că e prizoniera lui Nimrod. Ştiu că ai intrat ilegal în pavilionul nevestelor, de unde ai ieşit fără a fi obţinut ceva. Ştiu că eşti în stare de orice pentru ea.
A amuţit.
— Şi mai departe? am murmurat nerăbdător.
Kubaba s-a strâmbat.
— Asta-i tot.
— Unde e Noura?
