— Conducătorul Babelului soseşte odată cu luna plină. Voi da un banchet în cinstea lui. Conform uzanţei dintre regi, îmi va dărui bijuterii, alimente rare, vinuri. Totul va fi o capcană.
Nu se deplasează decât pentru a-mi lua pielea. Marele meu intendent şi câţiva oameni de încredere vor încerca să repereze pumnalele, spinii, şerpii, scorpionii pe care-i va strecura în fundul cutiilor; pentru cele otrăvite însă, voi avea nevoie de tine.
— Kubaba, te voi ajuta cu toate puterile mele, cu toate mijloacele, dar ţin să-ţi precizez un lucru: Nimrod nu trebuie să mă vadă.
— De ce?
— Ne-am cunoscut cândva. Crede că sunt mort. Dacă va descoperi că sunt viu, se va întâmpla tot ce poate fi mai rău. Şi mie, şi altora. Nu am timp să îţi explic totul.
— Ah, e pasionant…
A rămas o clipă pe gânduri, apoi a continuat dialogul:
— Te vei ascunde în spatele unuia dintre paravane şi vei
pândi de acolo. De altfel, Hunnuwa ne spionează din spatele paravanului roz.
A ridicat glasul:
— Hunnuwa! Hunnuwa! Vino lângă noi.
Un bărbat înalt, tras la faţă, a făcut un pas în lateral şi a rămas lângă paravanul după care se ascunsese. Sprâncene dese îi umbreau ochii verzi cu luciri în nuanţa stridiei; chipul regulat, ciupit de vărsat, perfect din vârful nasului până la rădăcinile părului, nu trăda nici o emoţie.
Kubaba ne-a prezentat:
— Hunnuwa, marele meu intendent.
Apoi m-a arătat bărbatului pe mine:
— Ţi-l prezint pe Param-Sin, vindecătorul meu.
— Naram-Sin, am corectat-o.
Hunnuwa m-a salutat cu o politeţe ceremonioasă, ţeapănă şi din obligaţie, amprentată mai degrabă de reticenţă decât de amabilitate.
— Hunnuwa e la fel de cald ca un şarpe din munţi, a comentat regina. Se îndoieşte de tot, de toţi, de toate. Se îndoieşte pentru doi, fiindcă eu, cu creieraşul meu expus curenţilor de aer…
Deşi ghiceam că minţea, Hunnuwa, din contră, aproba autocritica Kubabei cu o privirea pe care şi-o dorea conciliantă.
— Dragule, i s-a adresat duios regina, oricât ai fi ascultat, tot îţi fac rezumatul: Karim-Sin va lua parte la recepţie din spatele unui paravan şi ne va da ajutor în caz de otrăvire.
Omul s-a prosternat:
— Excelentă idee, maiestate.
— Mulţumesc, dragule. Du-te şi verifică ce fac grădinarii.
Ieşi pe terasă.
Insul a ezitat, agasat, şi s-a hotărât să plece în direcţia indicată. Regina l-a privit cum se îndepărtează bombănind.
— Aşa nu ne va spiona în cele ce urmează. Să se întoarcă în spatele paravanului cere un ocol dat naibii.
M-a prins de încheietura mâinii.
— Fii atent la el. Totul se poate rezuma într-un singur cuvânt: ambiţie. E gata de orice pentru a-şi menţine poziţia şi e gelos pe oricine se apropie de mine. Săracul de el… Un bărbat prins în ghearele puterii. Îşi închipuie că o deţine, deşi doar învârte fărâmiturile pe care i le las… Cinismul te face naiv.
Hunnuwa e atât de convins că e şmecher, încât îşi imaginează
că e mai abil decât mine. Calculele personale îl împiedică să le bănuiască pe ale mele. Am văzut mulţi de teapa lui… Mă
impresionează: perverşii ăştia care nu au nici credinţă, nici lege, păstrează în ei emoţionante zone de nevinovăţie.
— Nu ţi-e frică de el?
— Doar atât cât să mi se pară interesant.
— În locul tău, aş scăpa de el.
— Ei, nu, m-aş plictisi. Şi-apoi, mă fute.
Convins că n-am auzit bine, nu am reacţionat. Regina şi-a înăbuşit un chicot copilăros, apoi şi-a întins înainte capul de broască ţestoasă.
— Nu te-au trădat urechile. Am zis bine: mă fute.
Fără să vreau, stupefacţia s-a văzut pe faţa mea. Kubaba s-a mişcat în scaun.
— Nu te mira prea tare, mă răneşti. Că mă fute din ambiţie, că mă fute din arivism, mă fute. Şi-ncă bine!
