Kubaba s-a răsucit şi a behăit jeluitor:
— Nu mai am putere… o vor face credincioşii mei servitori.
Cei patru favoriţi au alergat, au dat deoparte ţesăturile care protejau obiectele, au deschis cuferele şi cutiile, au desfăşurat covoarele. Efectuau sarcina cu precauţie, temându-se de şerpii ori scorpionii încolăciţi prin cute şi de posibile cuie unse cu otravă. Odată liniştiţi, i-au prezentat fiecare dar Kubabei, care lăsa să-i scape scâncete extaziate.
Cu ochii strălucind, Nimrod triumfa. Încântat de propriile daruri, îşi aprecia generozitatea mai mult chiar decât Kubaba.
În timp ce acestea defilau prin faţa tuturor privirilor, îşi etala ca pe o concesie mărinimia şi, mărturisindu-şi consideraţia faţă
de Kubaba, îşi demonstra mai ales bogăţia.
După ce şi-a dovedit copilăreşte entuziasmul prin gemete, tremur şi aplauze, Kubaba a îngăimat:
— Hunnuwa, cât am fost de răsfăţată!
Marele intendent a aprobat-o auster, suspicios, cu ochii ţintă
la daruri. Fiind aproape de ei, realizam că totul nu se reducea la un simplu joc, nici agitaţia reginei, nici privirile marelui
intendent. Erau amândoi măcinaţi de spaimă. Prefăcându-se senilă, Kubaba rămânea în alertă; tremurul îi era real, iar lentoarea greoaie îi permitea să observe şi să pareze o eventuală lovitură. Cât despre Hunnuwa, nu îl văzusem niciodată atât de încordat; rigiditatea chipului ajunsese la o asemenea intensitate, încât mă temeam că maxilarele aveau să-i rămână încleştate pentru totdeauna sau că muşchii care-i încreţeau pielea frunţii o să-i plesnească asemenea corzilor unui sitar.
În ultima vreme, situaţia se deteriorase. Aflasem că o epidemie făcea ravagii printre muncitorii din Babel. O
afecţiune a măruntaielor îi omora pe cei slabi – mulţi dintre ei după săptămâni de hrană insuficientă şi muncă în exces – şi-i punea la pat pe cei mai puternici. Întrerupte, lucrările la Turn începeau să fie în întârziere. Nebun de mânie, Nimrod urlase la toţi, îşi trimisese medicii în taberele sclavilor – medici care muriseră şi ei fără a fi tratat pe cineva –, mobilizase preoţii şi preotesele, înmulţise sacrificiile de animale pentru divinităţi, după care se închisese în vârful vechiului turn, în templul Inannei, timp de trei zile, postind, pentru a interveni astfel pe lângă zeiţă. Degeaba! Messilim, astronomul, confirmase o conjuncţie defavorabilă a astrelor. De acum, Nimrod ajunsese într-o situaţie-limită. Întrucât trupele, epuizate de precedentul raid, se odihneau oblojindu-şi rănile, nu putea întreprinde o nouă campanie; ca atare, se dovedea indispensabil să pună
mână cu abilitate pe Kish, pe rezervele şi populaţia cetăţii, ucigându-i suverana.
Cu voce cleioasă, Kubaba a exclamat:
— Ce drăguţ, Nimrod! Chiar mă răsfeţi. Cum să fac să mă
revanşez?
Regele a schiţat o reverenţă ca pentru a spune că nu aştepta o întoarcere a gestului. Kubaba nu s-a lăsat:
— Ba da, ba da, te rog.
— Nu vreau nimic de la tine, regină.
— Vai, ce mă-ntristezi, Nimrod! Chiar nu am cum să fac să
fii şi tu mulţumit?
Simţeam cum Kubaba se amuza şi ardea de dorinţa de a-i şopti: „Dac-aş muri acum, aici, pe loc, ţi-ar plăcea totuşi, nu?“
În loc de asta a scuipat, s-a şters la gură cu mâneca brodată şi a oftat:
— Dragă Nimrod, lasă-mă să-ţi laud victoria în război.
Aceasta după atâtea altele! Nimrod Neînvinsul, acesta este titlul care va lumina istoria… Gloria te va aureola pe veci. Ai strâns mii de oameni pentru lucrările de la Turn. Se pare că va fi construit repede, nu-i aşa?
Regele s-a strâmbat şi a răspuns scurt:
— Da.
— Zeii ţi-au menit să nu ai decât reuşite, Nimrod! Dar, de fapt, de ce ridici acest al doilea turn?
— Va fi cel mai mare turn al celei mai mari cetăţi din lume.
Oamenii vor veni de pretutindeni ca să-l vadă.
— Vai, nu, ar fi zadarnic.
— Poftim?! a protestat Nimrod.
— Dacă se va înălţa atât de sus, va fi văzut de pretutindeni şi nimeni nu va mai avea nevoie să se deplaseze.
Au izbucnit amândoi în râs, cu o veselie prefăcută; nervoşi, resimţeau aceeaşi nevoie de a se odihni o clipă, în plină
bătălie. Cu talent de actriţă, regina s-a oprit din râs, expectorând ca într-o criză chinuitoare.
— Din nefericire, dragă Nimrod, n-am să admir niciodată
Turnul tău.
— Kubaba! De când te vizitez, numai pe moarte eşti. Şi asta de ani şi ani. Poate că vei mai rămâne aşa încă multă vreme.
— Pe moarte, adică?
