Nimrod a-nlemnit încă o dată: să fi avut vorbele ei un înţeles dublu? La rândul lui, marele intendent s-a încruntat din nou, pentru a o face pe Kubaba să se stăpânească.
Aceasta şi-a băgat capul între umeri şi a murmurat cu glas stins:
— Îl voi gusta cu plăcere.
Nimrod a zâmbit, sigur pe el. A destupat amfora şi a cerut o cupă.
— O cupă? s-a mirat Kubaba. Mai degrabă două. Nu bei şi tu?
— Ba da, bineînţeles.
Servitorul a umplut două cupe şi le-a întins suveranilor.
Kubaba a ridicat-o pe a ei.
— Pentru prosperitatea regatelor noastre, Nimrod.
Acesta i-a răspuns la fel:
— Pentru sănătatea ta, Kubaba.
Urmărită atent de Nimrod, regina a băut o gură.
— Delicios, a exclamat acesta plescăind. O adevărată
desfătare. Te-ntrebi ce provoacă gustul ăsta rafinat.
Nimrod a surâs, iar Kubaba a ridicat cupa, agitând-o:
— Cu-atât mai rău pentru scăfârlia mea, da-l termin. Tot trebuie să mori din ceva. Să mori beată turtă, ce noroc!
— Ce nostimă eşti, Kubaba!
— Nu-i aşa? a şoptit ea cu privirea alunecoasă, după care şi-a golit cupa dintr-o sorbitură.
În încăpere s-a instalat tăcerea. Toţi erau la pândă, încremeniţi, atât oamenii lui Nimrod, cât şi cei ai Kubabei: ghicind că suverana înghiţise o substanţă mortală, aşteptau ca aceasta să simtă primele efecte.
Kubaba a măturat sala din priviri:
— Eeei?! Ce vă uitaţi aşa la mine, fără o vorbă? Am făcut vreo prostie?
Şi-a pipăit veşmintele, şi le-a examinat.
— M-am pătat? Nu… Hunnuwa, dragule, ce s-a-ntâmplat?
Marele intendent a dat vag din cap.
— Nimic, maiestate.
— Totuşi, faceţi toţi o mutră ciudată. În primul rând tu, Nimrod. Ce e cu aerul ăsta surprins? Hai, destinde-te, savurează vinul ăsta minunat. Haide!
Cu un semn imperios, l-a îndemnat să ducă pocalul la buze.
Albindu-se, Nimrod a refuzat. În aşteptarea primelor chinuri ale rivalei, încerca să câştige timp.
— Mulţumesc, prefer să nu.
— Ba da, insist… Ce e? Te temi că e vreun pericol în vin?
— Nu.
— Asta ţi-ar explica aerul acesta pierdut.
— Iartă-mă, visam la ceva.
— Din moment ce mi l-ai dăruit, vinul nu are decât calităţi.
Bea deci.
— Nu mi-e sete.
Tonul reginei a devenit grav, autoritar:
— Bea, altfel voi presupune că ai otrăvit vinul.
— Nu l-am otrăvit.
— Dovedeşte-o. Bea.
