— Mă judeci greşit, Abram. Nu am nevoie de poruncile Kubabei, ci de o informaţie. În funcţie de ce-mi va spune, voi merge în cutare ori în cutare loc.

Abram a priceput că mai multe nu aveam să-i spun. Nu-i vorbisem niciodată despre Noura, iar Gawan, care nu-l plăcea deloc, nu-i povestise nimic despre mine.

Am coborât iar pe mal peste două zile. Imediat ce am părăsit barca, Roko a luat-o la fugă cu botul ca lipit de pământ, cu coada în aer, asigurându-se că ne-a luat-o destul înainte pentru a descuraja orice întoarcere pe apă.

Odată intraţi în Kish, i-am trimis un mesaj marelui intendent.

Un angajat al palatului a apărut la uşa minusculei noastre pensiuni, mi-a cerut să mă ascund sub mantia cu glugă pe care mi-o adusese pentru a circula neobservat şi, luând-o pe străzile pe care soarele apunând le făcea să pară cuprinse de o ceaţă

albăstruie, am urcat până la Palatul Parfumurilor.

Kubaba stătea pe tron cu Hunnuwa încremenit lângă ea ca un sfeşnic uriaş. Regăseam cu plăcerea suverana cu faţa ei devorată de riduri, cu privirea minerală şi răutăcioasă, cu îmbrăcămintea stranie, alcătuită din stofe groase, brodate, apretate, rigide, mai aproape de o carapace de solzi decât de o mantie princiară. M-a întâmpinat surâzând larg, arătându-şi dinţişorii tociţi.

— Ce ţi s-a întâmplat, dragule? Nu mă gândeam c-o să te revăd atât de repede. Ţi-ai încheiat misiunea în Babel?

— Kubaba, m-ai pedepsit cu o misiune fără sfârşit. Fiindcă

neîncetat vor exista sclavi de tratat, atâta vreme cât Turnul va fi în construcţie.

— Nu-i o minciună. Totuşi, cui datorez întoarcerea ta?

Nimrod consideră că ţi-ai terminat treaba?

— Din cauza unei emoţii puternice, mi-a dezvăluit una dintre tainele lui. Am fugit înainte de a fi executat.

Hunnuwa şi Kubaba păreau contrariaţi. Marele intendent a mormăit:

— Oamenii lui te-au urmărit?

— Nu ştiu că am venit aici.

— Ba cred că nu au nici o îndoială… Ne expui pericolului.

Nu am răspuns. Hunnuwa a început să se învârtă gânditor în jurul tronului, pe când Kubaba reflecta, lăsată pe un braţ al tronului. Dintr-odată, a strigat la intendent:

— Gata! Îmi dai dureri de cap tot agitându-te-aşa, ca un taur legat de-un ţăruş! Un pas dacă mai faci, vărs.

Marele intendent a-nlemnit. Kubaba s-a aplecat spre mine,

amabilă.

— Ce taină, dragule? Ce taină a lui Nimrod?

— De ce ţi-aş încredinţa-o? am răspuns încordat.

— Fiindcă ţii la mine.

— Ţin la tine, Kubaba, dar ţin şi la viaţa mea. Aşa că reiau controlul asupra ei.

— Adică?

— Adică nu mă mai consider în serviciul tău.

Spunând aceste cuvinte, am salutat-o şi m-am îndepărtat. În urma mea, lucrurile se dădeau peste cap. Glasul ascuţit al Kubabei a răsunat în clipa în care treceam pragul:

— Dragule, ţi-ai pierdut minţile! Chiar ai uitat… ştii tu de cine?

Satisfăcut să constat că regina muşcase momeala, m-am oprit. Mi-a făcut semn să mă întorc. Am ascultat-o, păstrând însă distanţa.

— Kubaba, îţi încalci promisiunea.

— Băieţel rău ce eşti, eu întotdeauna îmi ţin promisiunile.

Ţi-am zis că îţi voi spune imediat ce îţi închei treaba. Fugi înapoi, în Babel.

— Nimrod mă va ucide. Aşa că spune-mi totul acum. În schimb, îţi voi dezvălui una dintre tainele lui Nimrod, cea a cărei cunoaştere mă obligă să dispar de aici.

Şi-a muşcat buzele, conştientă de impas şi, cu câteva cuvinte, l-a trimis la plimbare pe Hunnuwa, în ciuda protestelor acestuia. Odată rămaşi singuri, a coborât de pe tron şi s-a apropiat de un platou cu fructe, prăjituri şi nişte carafe mici.

— Vrei să bei ceva, dragule?

— Niciodată dintr-o cupă servită de tine. Deci: Noura?

— Tu, mai întâi.

Am măsurat-o din cap până-n picioare şi m-am întors pe călcâie. M-a făcut să mă întorc cu un strigăt:

— De acord! Jură însă că, în schimb, îmi vei spune taina aceea.

— Ai cuvântul meu de vindecător.

— Chiar dacă răspunsul meu te va dezamăgi şi nu-ţi va împlini cu totul aşteptările?

— Jur! Îţi voi spune ce am aflat imediat ce şi tu ai să-mi mărturiseşti ce ştii.

Kubaba s-a întors pe tron, s-a ridicat ajutându-se de ambele mâini, s-a răsucit până s-a sprijinit de spătar şi m-a privit lung.

— Ştiu că adori o femeie pe care o cheamă Noura. Ştiu că o strigi prin vis. Ştiu că ai intrat în Babel pentru a o elibera. Ştiu că-ţi închipuiai că e prizoniera lui Nimrod. Ştiu că ai intrat ilegal în pavilionul nevestelor, de unde ai ieşit fără a fi obţinut ceva. Ştiu că eşti în stare de orice pentru ea.

A amuţit.

— Şi mai departe? am murmurat nerăbdător.

Kubaba s-a strâmbat.

— Asta-i tot.

— Unde e Noura?