pentru tot ce a urmat, dar dacă cred că au avut un rol de jucat? Da.
Sigur că au avut.
VIII
Se întunecase deja când în sfârşit am ieşit din parcarea acoperită şi am virat la sud pe Trail, îndreptându-mă înapoi spre Duma. La început, abia dacă m-am gândit la Wireman; eram întru totul absorbit de condus, convins cumva că de data asta norocul mă va părăsi şi că vom avea un accident.
Odată trecuţi de ieşirile spre Siesta Key, traficul s-a rărit şi am început să mă relaxez. Când am ajuns la Crossroads Mall, Wireman spuse:
– Intră aici.
– Îţi trebuie ceva de la The Gap? Nişte boxeri? Un set de tricouri cu buzunare?
– Nu face pe deşteptul şi intră-n parcare. Opreşte sub un bec.
Am parcat sub un bec şi am oprit motorul. Mi se părea un loc suportabil de înfricoşător, deşi parcarea era peste jumătate plină şi ştiam că numitul Candy Brown o răpise pe Tina Garibaldi pe cealaltă parte, unde se primea marfa.
– Cred că pot spune asta o dată, vorbi Wireman. Şi meriţi să auzi. Pentru că ai fost bun cu mine. Şi ai fost bun pentru mine.
– Valabilă şi viceversa, Wireman.
Mâinile i se odihneau pe un dosar cenuşiu subţire, pe care-l adusese de la spital. Pe el era trecut numele lui.
Ridică un deget ca să mă facă să tac fără să se uite la mine
- se uita drept în faţă, la Bealls Department Store, care ocupa capătul acela de mall.
– Vreau s-o spun de la un capăt la celălalt fără oprire. Ai ceva împotrivă?
– Nimic.
– Povestea mea seamănă cu...
Se întoarse spre mine, brusc înviorat. Ochiul lui stâng era de un roşu aprins şi lăcrima neîncetat, dar cel puţin acum era îndreptat spre mine împreună cu celălalt.
– Muchacho, ai văzut vreodată o emisiune din aia la care un tip câştigă două sau trei sute de milioane de dolari la Powerball?
– Toată lumea a văzut.
– Îl urcă pe scenă, îi dau un cec mare de carton şi el aproape întotdeauna spune ceva nearticulat, dar asta e bine, într-o atare situaţie nearticulat trebuie să vorbească, pentru că e de-a dreptul scandalos să nimereşti toate numerele alea. Absurd. Într-o atare situaţie nu eşti în stare de mai mult decât „Mă duc la Disney World, futu-i.“ Mă
urmăreşti până aici?
– Până aici, mda.
Wireman reîncepu să studieze oamenii care intrau şi ieşeau din Bealls, în spatele căruia Tina Garibaldi, spre suferinţa şi durerea ei, îl întâlnise pe Candy Brown.
– Şi eu am câştigat la loteria. Numai că nu într-un fel bun.
De fapt, aş spune că a fost cel mai rău fel posibil.
Activitatea mea de avocat din cealaltă viaţă se desfăşura în Omaha. Lucram pentru o firmă intitulată Fineham, Dooling şi Allen. Spiritualii - între care consider că mă număr - îi spuneau uneori Aflum,
Futum şi Uitucum. Era de fapt o firmă minunată, curată ca lumina zilei.
Câştigam bine şi eram într-o poziţie bună acolo. Eram burlac şi la vremea aceea - aveam treizeci şi şapte de ani -
credeam că probabil ăsta era rostul meu în viaţă. Apoi a venit circul în oraş, Edgar. Mă refer la un circ adevărat, unul cu feline mari şi acrobaţi. Majoritatea actorilor erau de alte naţionalităţi, cum se întâmplă deseori. Trupa de acrobaţi şi familiile lor erau din Mexic. Una dintre contabilele circului, Julia Taveres, era şi ea din Mexic. Pe lângă funcţia asta, mai îndeplinea şi rolul de translator pentru acrobaţi.
Îi pronunţase numele cum se pronunţă în spaniolă - Hulia,
– Eu nu m-am dus la circ. Wireman merge uneori la concerte rock; nu se duce la circ. Dar acum reintră loteria în joc. O dată la câteva zile, cei din conducerea circului
extrăgeau bileţele dintr-o pălărie, pentru a vedea cine să se ducă să cumpere mâncare pentru birou - chipsuri, cornuleţe, cafea, apă minerală. Într-o zi în Omaha, Julia a tras bileţelul norocos. Pe când traversa parcarea supermarketului către dubită, o camionetă de aprovizionare care a intrat în parcare cu viteză mare a lovit un şir de cărucioare -
ştii cum le îmbină ei unul în altul?
– Da.
– Bine. Bum! Cărucioarele s-au mişcat zece metri, au lovit-o pe Julia, i-au rupt piciorul. Ea stătea cu spatele, nu le-a văzut, n-a avut când să se ferească din calea lor.
Întâmplarea a făcut ca un poliţist să se afle într-o maşină
parcată în apropiere şi să-i audă strigătele. A chemat o ambulanţă. I-a făcut de asemenea un etilotest şoferului camionetei. Avea zero virgulă şapte la sută.
– Asta-i rău?
– Da, mucbacho. În Nebraska, zero virgulă şapte la sută
