JOHN MILTON

PARADISUL

PIERDUT

Aldo Press

John Milton

Lost Paradise

Editor Aldo Press, Bucureşti

© by Aldo Press

Toate drepturile pentru această versiune aparţin Aldo Press Informaţii şi comenzi ramburs OP 76, CP 164, Bucureşti 77450

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MILTON, JOHN

Paradisul pierdut / John Milton; trad.Adina Begu. - Bucureşti: Aldo Press

•

ISBN 973-7945-54-9

I. Begu, Adina (trad.)

821.111-1=135.1

<

Cartea I

Atât de fericiţi în Ceruri, ei, stăpânii lumii, De Creatorul lor s-au îndepărtat, nesocotindu-i voia, Doar pentru că li s-a oprit un fruct.

Spre-această răzvrătire cine oare i-a împins?

Doar infernalul şarpe, ce cu-a sa viclenie, Mânat de răzbunare şi invidie, a amăgit Pe-a omenirii mamă,

Trufia când l-a izgonit din Rai, cu toată gloata-i De îngeri răzvrătiţi, cu a căror ajutor spera să se înalţe întâiul, printre cei asemeni lui, La fel cu însuşi Preaînaltul, Dacă ! se va împotrivi; şi aspirând La tronul şi domnia sfântă,

Nelegiuit război stârni în Ceruri Şi luptă în zadar, căci Atotputernicul Potop de flăcări azvârli din Ceruri Şi-I aruncă arzând

Spre-adâncuri fără fund, să zacă

în lanţuri ferecat şi-n focul caznei, Pe cel ce-a cutezat să-nfrunte pe Atotputernic.

De nouă ori răstimpul ce măsoară

Ziua şi noaptea pentru muritori, El, cu cumpiita-i hoardă

6

JOHN MILTON

Zăcură înfrânţi, în vast abis de foc Zdrobiţi, dar tot nemuritori.

Dar, mai mută vrajbă îi era sortită, Căci gândul la pierduta fericire şi chinul veşnic îl mistuia; rotind în jur siniştri-i ochi, De jale plini şi disperare,

Dar şi de ură şi mânie dârză.

Cu ochi de înger, încă, îşi văzu Zadarnică şi tristă starea sa.

Jur-împrejur cumplită ocnă se-ntindea, Ca un cuptor imens, însă din flăcări, Nu răsărea lumină, ci mai degrabă beznă, Sub care se ascund privelişti sumbre, întinderi de tristeţe, umbre-ale durerii, în care pacea, tihna nu-şi au locul, Speranţa nu pătrunde niciodată, Ci doar torturi făr-de sfârşit şi un potop de foc Arzând puciosă-n veci nemistuită.

Asemeni loc Justiţia Eternă-a pregătit Pentru aceşti rebeli: închişi în beznă adâncă, De-a Cerului lumină şi Dumnezeu departe De trei ori de la centru şi pân' la polul ultim.

O, ce loc cumplit faţă de cel pierdut!

Aici zări pe-ai săi tovarăşi de pierzanie, în valuri şi vârtejuri iuţi de flăcări; Se zvârcolea cu el alături unul, Asemeni lui în crimă şi putere, Până târziu ştiut în Palestina, Pe nume Belzebut. Şi lui, duşmanul Cerului, Numit Satan, cuvinte îndrăzneţe-i adresă

Spărgând oribila tăcere:

"De tu eşti cel, vai, cât de mult schimbat! Ce decăzut!

PARADISUL PIERDUT

7

Din cel ce 'ntr-a luminii împărăţie învăluit în nimb de strălucire, Luceai mai tare decât toţi asemeni ţie.

De eşti tu cel ale cărui gânduri, sfaturi, visuri şi noroc Cu mine s-au unit în scop măreţ.

Uniţi din nou, acum, în mizerie şi ruină, Din ce înalt, în ce abis căzuţi!"

Şi el, prin tunet, cât s-a dovedit de tare!

Cine ştia puterea grozavei arme?

Dar eu nu mă căiesc şi nu mă schimb nici dacă, Puternicul Victorios m-ar pedepsi din nou; Deşi lipsit acum de strălucire, ideile mi le-am păstrat Şi-naltul meu dispreţ, născut Din simţul meritului meu rănit, Ce m-a făcut cu-Atotputernicul să mă înfrunt, Târând la nemiloasa confruntare Nenumărate oşti de duhuri,

Potrivnice domniei sale şi preferându-mă pe mine în luptă se-aruncară, pe câmpurile din Ceruri.

Puterea lor vrăjmaşă, opusă atotputerii, Deşi nesiguri sorţii, îi zguduiră tronul.

Şi ce dacă pierdut e câmpul luptei?