Cuminte i-a răspuns: „Tu poţi acuma, Oricând ai vrea, să guşti în pat odihnă, Că zeii te-ajutară pe pământul

Şi-n casa ta s-ajungi. Fiindcă însă

Tu te-ai gândit şi-un zeu ţi-a pomenit-o, Hai spune-mi care luptă-ţi mai rămâne, Că tot socot că mai târziu voi şti-o, Şi nu-i mai rău de pot s-o aflu-ndată.”

Ulise-ndemânaticu-i răspunse:

„De ce tot stărui să ţi-o spun, sărmano?

Eu totuşi o voi povesti şi iată,

Nimic n-ascund, dar nici o bucurie

Nu vei avea cum nici eu nu mă bucur, Că mi-i ursit oraşe să cutreier

Având cu mine o vâslă-ndemânată,

Să merg pân-oi sosi la oameni care

Nu sunt deprinşi cu marea şi nu gustă

Bucatele din sare potrivite,

Nici ştiu de rumenitele corăbii

Şi nici de vâsle, aripele năvii.

Îmi spuse Tiresias care-i semnul

Cel mai vădit spre-a nu da greş în cale.

Când alt drumeţ mă va-ntâlni pe mine Şi zice-va că am pe dalbul umăr

Lopată-n loc de vâslă, acolo-n glie

Să-nfig eu vâsla, lui Neptun prinoase Pe-altar să-nchin, un taur, un berbece Şi un grăsun. Apoi venind acasă

Măreţe jertfe sfinte de o sută

De boi să-nalţ la zeii cei din slavă, La toţi pe rând. Iar moartea mea-n afară

De mare o să-mi fie prea uşoară.

Muri-voi doar îngreuiat de-o lungă

Şi verde bătrâneţe. Şi sub mine

De toate-ndestulat va fi poporul.

Acestea-mi spuse mie Tiresias

Că-ntocmai o să mi se-ntâmple toate.”

Iar Penelopa zise: „Dacă zeii

Ursitu-ţi-au frumoase bătrâneţe,

Tu ai nădejde-a fi scutit de rele”.

Într-asta doica şi cu Evrinoma

Gătiră-ndată, sub lumini de facle,

Culcuş de ţoale moi. Şi cum în pripă

Crivatul trainic ele l-aşternură,

Bătrâna în iatacul ei se-ntoarse

Ca să se culce, iar cu facla-n mână

Purcese odăiasa Evrinoma Naintea lui Ulise şi-a crăiesei

La mersul lor spre pat. După ce-i duse În dormitor, porni napoi, şi soţii

În vechiul pat cu drag s-adăpostiră.

Iar Telemah, porcarul şi văcarul

Curmară jocul din picioare, hora

Femeilor. Şi dânşii se culcară

La urmă în umbroasa locuinţă.

Iar când de-ajuns se desfătară soţii În dragoste plăcută, stau de vorbă

Şi petreceau istorisind trecutul.

Ea-i povesti tot răul ce-ndurase

De la femei şi de la urgisitul

Duium de peţitori care, de dragu-i,

Junghiau la boi şi-oi grase-n toată ziua Şi-i tot secau vinaţul din butoaie.

Iar el viteazu-i povestea tot răul