Ca meşter şi-i obli cu ciripia.

Într-ast-aduse sfredele zeiţa.

Şi grinzile le sfredeli el toate,

Le potrivi pe urmă laolaltă

Şi le-nnădi cu scoabe şi cătuşe.

Pe cât un maistru rotunjeşte fundul

Unei corăbii largi de marfă, atâta

De largă-şi face şi Ulise pluta.

Pe deşi diregi aşază podul cârmei,

Îl pardoseşte bine cu lungi scânduri, Ciopleşte un catarg cu care-mbină

Aninătoarea de vintrele albe,

Şi-i face-o cârmă plutei ca s-o mâne Şi cu împletitură de răchită

O-mprejmuie de-a lungul şi de-a latul Ca stăvilar de valuri. Dup-aceea

El grămădeşte-n fund povară multă.

Calipso-i mai aduce pânzetură

De pânzuit catargul, iar Ulise

Găti cu meşteşug şi pânzuitul.

Legă tot felul de frânghii, odgoane, Şi funii de slăbit sau strâns vintrele Şi-şi lunecă pe pârghii pluta-n mare.

Aşa el a fost gata-n patru zile,

Iar în a cincea din ostrov Calipso

Îi dete drumul, după ce-l lăuse

Şi miresmate primeneli îi dase,

Ea-i puse şi o utre cu vin negru,

Şi un burduf mai mare plin de apă,

Şi o traistă umplută cu merinde,

Cu bunătăţi gustoase de tot felul

Şi-i aburi prielnica ei boare.

Voios Ulise pânzele şi-nvoaltă,

Se pune-apoi la cârma lui şi-ncepe

Cu dibăcie să-şi îndrepte vasul.

Nu-i cad o clipă genele-adormite,

Căci ochii-şi-are pironiţi la stele, La Cloşca, la Văcarul care-apune

Târziu, la Ursa, poreclită carul,

Vârtelnicul-în-loc şi ochitorul

Lui Orion, şi care singur este

Neasfinţit în Ocean; de-aceea

La stânga lui povăţui zeiţa

Pe căpitan să bată drum pe mare.

Călătoreşte el vreo zece zile,

Ba încă şapte, şi-ntr-a optsprezecea I se iviră munţi umbroşi, pământul

Feacilor, pe unde mai aproape

Erau de el, şi-i se păru că vede

Un scut apărător pe ceaţa mării.

Neptun, care venea de la poporul

Etiopean, zărindu-l de departe,

Din munţi de la Solimi, plutind pe mare Mai rău se-ncruntă, dă din cap şi-n sine,

„Vai, zice el, de bună seamă zeii

S-au răzgândit acum despre Ulise

Cât eu am stat la etiopi, căci iată

Că el s-apropie şi-acum e-n ţara