Că tot socot că n-ai să te mai saturi De pătimit nenorociri”. Cum zice,

El biciuie comoşii cai şi-ajunge

La Ege, unde şi-are el locaşul

Palatul strălucit. În vremea asta

Minerva mai închipuie şi alta:

Închise drumul vânturilor toate

Şi-orândui să stea pe loc tot vântul Şi-acasă să se culce; doar pe unul

Dezlănţui, pe Crivăţul vifornic

De frânse valu-n faţa lui Ulise Şi-i înlesni cărarea spre poporul

Feacilor cei iubitori de vâsle,

S-ajungă neatins de mâna morţii.

Nemernicì el încă două zile

Şi două nopţi bătut de valuri dese,

Şi-i tot părea că-l paşte nenorocul.

Dar când a treia oară zorii zilei

Îşi răsfirară pletele de aur,

Tăcu vântoaica şi era pe mare

Senin cu totul şi nevânt. Ulise,

Săltat puţin pe-o creastă de talazuri, C-o repede căutătură-n faţă

Zări atunci apropiat pământul.

Cum nu mai pot de bucurie fiii

Când tatăl lor înzdrăvenit se scoală

Din patul unde-a tot zăcut şi chinuri De-otravă a suferit de vreme lungă,

Topindu-se de-o boală ce-o iscase

Un duh afurisit, de care zeii

Spre fericirea lor îl lecuiră,

Aşa voios s-arată şi Ulise

Când vede-n faţă-i răsărind uscatul

Şi dealuri cu păduri. El tot înoată

Zorind să-şi puie pe uscat piciorul.

Iar când era de-acolo depărtare

De-un glas de om, atunci aude dânsul Un clocot de la mal: vuia talazul

Izbit de stânci, se tot spărgea cu urlet Îngrozitor şi-nspumega tot malul.

Căci nu erau limanuri, nici popasuri Şi-acioale de corăbii, ci doar coaste De ţancuri şi de stânci prăpăstioase.

Slăbi la suflet şi-n genunchi Ulise, Oftă şi-n sinea lui bărbată zise:

„Vai mie, că-n zadar îmi dete Joe

Să văd pământ neaşteptat, căci tocmai Când străbătui acest noian de ape,

Nu-mi pare nicăiri pe ţărm să fie

Un loc pe unde pot ieşi din mare.

Răsare-n faţă-mi zid de stâncărie;

Răsunător acolo muge valul,

Iar lângă ţărm afundă este marea

Şi nu pot să mă ţin pe amândouă

Picioarele, să scap de răul mării.

Să ies mă tem, că m-ar răpi talazul

Şi m-ar izbi de-o ţuguiată stâncă

Şi-mi poate fi zadarnică-ncercarea.

Iar dacă-not pe-alături mai încolo

Să cat liman sau vreo aşezătură

Pe mărgenişul mării, mă tem iară