35
- ZIUA ÎN CARE AM ÎNVĂŢAT SĂ TRĂIESC -
Jonathan inspiră profund. N-avea nici cea mai mică idee.
— Atât cât va fi necesar…
Angela nu făcu niciun comentariu.
În acea zi, Michael îl conduse plin de bunăvoinţă la uşă.
— Vezi că am avut dreptate că nu va merge? îi spuse coborând vocea. Ascultă, nu te grăbi şi gândeşte-te la ce ţi-am propus.
Întors acasă, aruncă într-o geantă de voiaj minimul necesar şi sări în vechiul lui Chevrolet alb, îndreptându-se pe autostrada 101
spre sud. Eliberat de obişnuita ceaţă matinală, cerul de un albastru crud i se păru imens.
36
- LAURENT GOUNELLE -
6
„Dăm din nou legătura Evei Campbell, trimisul nostru special la Flushing Meadow.”
„Da, Tony, mulţumesc. Ei bine, imaginaţi-vă că Austin Fisher tocmai a câştigat primul tur la US Open. N-a făcut decât să se joace cu simpaticul australian Jeremy Taylor, numărul patruzeci şi trei mondial. Un meci impecabil, în trei seturi, 6–2, 6–4, 6–3. Austin e, după părerea mea…”
— O să-ţi petreci tot dejunul zgâindu-te la televizorul ăla? zise Angela.
Erau pe terasa cafenelei din piaţă, chiar lângă fereastra larg deschisă, iar Michael se încăpăţâna să se holbeze la ecranul fixat pe peretele din interior.
— Pun pariu c-o să câştige turneul.
— Genial, zise femeia, pe tonul ei sarcastic inconfundabil.
— Îţi dai seama? O să doboare recordul victoriilor de Grand Slam, o…
— Asta chiar că o să-mi schimbe viaţa.
Apoi luă hamburgerul de pe farfurie şi îşi înfipse dinţii în el.
— Trebuie să fii de acord că va fi absolut incre…
Angela îi tăie vorba, cu gura plină.
— Iar Chloé va înceta să mă mai trezească în fiecare noapte din cauza coşmarurilor…
— Stai că…
— Şi clienţii vor semna contractele fără să negocieze…
Michael pufni în râs.
— Angela…
— Nu, uită-te liniştit. Cum eu nu exist…
— Ce vrei? Nu pot să mă abţin…
— Văd că te abţii foarte bine să nu vorbeşti cu femeia din faţa ta.
El izbucni din nou în râs.
37
- ZIUA ÎN CARE AM ÎNVĂŢAT SĂ TRĂIESC -
— Să ştii că n-o să reuşeşti să faci din mine următorul cal de bătaie al umorilor tale…
Femeia surâse şi ea. Michael o servi cu vin.
— Ce părere ai? Jonathan se va mai întoarce ori va renunţa?
întrebă ea.
— Cu siguranţă că se va întoarce.
— Ultima dată, credeai contrariul… se încruntă ea.
— Da… dar, în cele din urmă, cred că va trece peste ce are şi se va apuca de treabă. Cu cât mă gândesc mai mult, realizez că e genul de persoană care nu renunţă uşor. Aşa că da. În afacerea asta, ne va fi asociat pe viaţă.
— Te-ai hotărât să-mi strici tot cheful ca apoi să mi-o reproşezi?
Michael zâmbi.
— Nu, doar că… mi se pare că pierzi timpul sperând. E o cauză
pierdută.
— Chiar ţii să-mi strici apetitul?
— Sigur că situaţia voastră e insuportabilă…
Angela oftă şi muşcă din nou din hamburger.
— Ce laşi sunt bărbaţii…
— Mersi că ne bagi pe toţi în aceeaşi oală…
