Pretinzându-se brokerul unei anumite investiții oferite de bancă, Weil căuta să pescuiască fraierul bogat cel mai potrivit. Îl invita la sediul băncii și cerea să fie primit la președintele acesteia.

Un „funcționar” îi spunea că trebuie să aștepte, ceea ce adăuga o notă de realism în plus regiei – ai întotdeauna de așteptat atunci când vrei să intri la un președinte de bancă. În răstimpul cât așteptau, sediul zumzăia de o activitate debordantă: deghizați, complicii intrau și ieșeau într-una, depunând sau retrăgând bani și salutându-l, cu un deget dus la pălărie, pe falsul detectiv al instituției. Indus în eroare de această copie perfectă a realității, fraierul se grăbea să depună cincizeci de mii de dolari în așa-zisa bancă, fără să-i treacă prin minte să-și facă vreo grijă.

Peste câțiva ani, Weil avea să repete figura, pe rând, cu un club de iahting părăsit, un birou de brokeraj desființat, o agenție imobiliară care își schimbase sediul și un club pentru jocurile de noroc – toate recreate cu un realism impresionant.

Comentariu

Reflectarea în oglindă a realității oferă înșelătorilor un potențial imens. Uniforma potrivită, accentul care trebuie, cadrul care

„cadrează” – înșelătoria nu poate fi detectată pentru că este întrețesută în pânza aparenței de realitate. Oamenii au o intensă

dorință și nevoie de a crede, iar primul lor impuls îi îndeamnă să

aibă încredere într-o fațadă bine construită și s-o ia drept reală. La urma urmei, nu putem trăi îndoindu-ne de toți și de toate. Ar fi din cale afară de obositor. De obicei, acceptăm aparențele și tocmai de această credulitate poți tu profita.

În acest joc anume, ceea ce contează cel mai mult este primul moment. Dacă după ce aruncă cea dintâi privire în oglinda creată

de tine, fraierii nu intră la bănuieli, ai tăi sunt, iar odată intrați în

„sala oglinzilor”, devin incapabili să mai deosebească ceea ce este real de ceea ce este fals și îți va fi din ce în ce mai lesne să-i înșeli.

Nu uita: studiază suprafața tuturor lucrurilor și învață să o reproduci în comportamentul tău obișnuit, în felul tău de a fi și de a te îmbrăca – fii asemenea unei plante carnivore pe care insectele încrezătoare o iau drept o floare obișnuită, între celelalte flori.

Ultimul cuvânt: Scopul unei operații militare este acela de a se acorda perfid cu intențiile inamicului […], de a i-o lua înainte, de a-i anticipa cu subtilitate mișcările. Menține disciplina și adaptează-te la inamic. […] Astfel, la început ești ca o fecioară și inamicul îți deschide ușa; apoi, ești ca un iepure aflat în libertate, iar inamicul nu te poate îndepărta. (Sun- u, secolul al IV-lea î. Hr.) Imagine: Scutul lui Perseu. Este lustruit ca o oglindă. Medusa nu te poate vedea, în el nereflectându-se decât propria ei hidoșenie.

În spatele unei asemenea oglinzi, poți înșela, batjocori, înfuria.

Medusa nu se așteaptă la nimic rău – îi poți reteza capul dintr-o singură lovitură.

AVERTISMENT: FEREȘTE-TE DE

SITUAȚIILE „ÎN OGLINDĂ”

Oglinzile au o mare putere, dar ascund „stânci submarine”

extrem de periculoase, inclusiv genul de situații care par să

reproducă exact sau să semene cu unele deja trăite, asemănare ce

vizează, evident, mai ales stilul sau suprafața lucrurilor. Se poate întâmpla să nimerești într-o astfel de situație fără s-o înțelegi pe deplin, în timp ce ceilalți o înțeleg bine și o compară cu o alta în care s-au mai aflat. În cele mai multe cazuri, o atare comparație îți este defavorabilă: fie le vei părea mai prejos decât predecesorul tău (pe care ei îl cunosc, dar tu nu), fie le vei aminti de unele aspecte neplăcute ale relațiilor lor cu acesta.

În 1864, compozitorul Richard Wagner s-a mutat la München, în urma invitației ce i-o făcuse regele Ludovic al II-lea al Bavariei (rămas în istorie și cu supranumele de „regele-lebădă” sau „regele nebun”). Ludovic era admiratorul cel mai fervent și patronul cel mai generos al artistului. Lui Wagner această admirație i s-a urcat însă la cap. O dată ce s-a asigurat de protecția suveranului, compozitorul a crezut că își poate permite să spună și să facă orice.

S-a stabilit într-o casă luxoasă, pe care, până la urmă, regele i-a și cumpărat-o. Casa era la o azvârlitură de băț de fosta locuință a Lolei Montez, notoria curtezană care îi sucise capul bunicului lui Ludovic, până la a-l împinge în criza din cauza căreia a și fost silit să

abdice. Deși avertizat că o asemenea vecinătate s-ar putea dovedi

„contaminantă”, Wagner a refuzat să dea atenție sfaturilor bune –

„Eu nu sunt Lola Montez”, a replicat el. Totuși, nu după mult timp, münchenezii au început să-l țină de rău pentru favorurile și banii cu care îl răsfăța regele în permanență și l-au poreclit „a doua Lola”

sau „Lolo e”. În mod inconștient, compozitorul a ajuns să calce pe urmele curtezanei, cheltuind bani cu nemiluita, amestecându-se în toate, inclusiv în politică și mergând până la a-i sugera regelui ce miniștri să numească. Afecțiunea pe care i-o purta acesta părea totuși exagerată și într-un fel, nedemnă de un monarh, exact după

cum fusese și pasiunea bunicului său pentru Lola.

Într-un târziu, miniștrii i-au trimis regelui o scrisoare: „În momentul de față, majestatea-voastră se află la o răscruce a destinului. Sire, trebuie să alegeți între dragostea și respectul credinciosului vostru popor și «prietenia» lui Richard Wagner”. În luna decembrie a anului 1865, cu toată politețea, Ludovic l-a rugat pe prietenul său să părăsească țara și să nu mai revină niciodată.

Din neatenție, compozitorul se plasase în oglinda Lolei Montez.

Odată sugerată această asociație de imagini, orice ar fi făcut Wagner, în mintea solidă a bavarezilor se trezise amintirea detestatei curtezane. Era o problemă fără soluție.

Î

Ferește-te ca de foc de asemenea efecte asociative. În situațiile

„în oglindă” ai prea puțin control asupra imaginilor reflectate și amintirilor puse în legătură cu tine și orice împrejurare pe care nu o poți ține sub control este periculoasă. Chiar dacă persoana sau evenimentul în cauză dă naștere la asociații pozitive, tot vei avea de suferit pentru că nu vei fi considerat „la înălțimea” lor, cu atât mai mult cu cât trecutul pare întotdeauna mai mare decât prezentul.

Dacă observi vreodată că oamenii te compară cu cineva sau te asociază cu ceva din trecut, fă absolut orice ca să te detașezi de acea imagine și să sfărâmi oglindă.

LEGEA 45

AFIRMĂ SUS ȘI TARE NECESITATEA

SCHIMBĂRII, DAR NU TRECE

NICIODATĂ LA REFORME

RADICALE BRUȘTE

ARGUMENT

Toată lumea înțelege nevoia de schimbare – din punct de vedereteoretic, pentru că în privința vieții de zi cu zi, oamenii preferă

sentimentul „de siguranță” pe care li-l inspiră lucrurile cu care suntobișnuiți. Noul constituie un element traumatizant și riscă să îi împingă

la revoltă. Dacă ești de puțină vreme la putere sau te numeri printredebutanții dornici să-și câștige o bază politică, ai grijă să demonstrezi că

respecți vechile procedee. În condițiile în care schimbarea este într-adevărnecesară, prezint-o ca pe o moderată ameliorare a situației existente.

ÎNCĂLCAREA LEGII

În primii ani de după 1520, regele Henric al VIII-lea al Angliei a hotărât să divorțeze de soția sa, Caterina de Aragon, din cauza faptului că aceasta nu reușise să-i aducă pe lume un fiu și pentru că, între timp, se îndrăgostise de tânăra și atrăgătoarea Anna Boleyn.

Papa Clement al VII-lea s-a opus divorțului și l-a amenințat pe Henric cu excomunicarea. Nici cel mai puternic dintre miniștrii regelui, cardinalul Wolsey, nu considera necesar divorțul, iar reticența cu care a susținut punctul de vedere al suveranului său avea să-l coste funcția și, ulterior, chiar viața.

Un singur membru al guvernului nu numai că l-a încurajat pe Henric în demersurile sale, ci i-a sugerat și un mijloc de a realiza completa ruptură cu trecutul: Thomas Cromwell. El l-a convins pe

rege că prin încetarea relațiilor cu Roma și asumarea conducerii bisericii anglicane, putea să se despartă de Caterina și s-o ia de soție pe Anna. Către 1531, aceasta părea, într-adevăr, unica soluție. Ca să-l răsplătească pentru simpla, dar strălucita sa idee, regele l-a ridicat pe acest fiu de fierar la înalta funcție de consilier regal.