„fluturași” în care se spunea că cei mai înalți ierarhi ai bisericii îl recunoscuseră pe Selassie ca adevăratul conducător creștin al Etiopiei și că îl excomunicaseră pe Gugsa pentru că era pe cale să
dezlănțuie un război civil. Aceste mici manifeste au dat o lovitură
nimicitoare motivației emoționale a „cruciadei sfinte”. În plus, pe măsură ce bătălia se apropia și aliații nu își făceau apariția, soldații au început să dezerteze.
Când a sosit și momentul declanșării ostilităților, armata rebelă
a cedat foarte repede. Refuzând să capituleze, Gugsa a fost ucis în luptă. Distrusă din cauza morții soțului ei, împărăteasa a murit câteva zile după aceea. Pe 30 aprilie, Selassie a emis o proclamație oficială, prin care își făcea cunoscut noul său titlu – acela de împărat al Etiopiei.
MAIMUȚA ȘI VIESPEA
Pe când înfuleca plescăind cu poftă o pară zemoasă, pe capul uneimaimuțe a căzut pacostea vizitei unei viespi obraznice și nepoftite, care, cusau fără voia ei, cerea și ea să-și capete tainul. După ce a amenințat-o pemaimuță că se va înfuria rău dacă mai stă pe gânduri și nu îi dă partea, s-a așezat pe fruct. Maimuța a alungat-o îndată.
Acum, viespea cea arțăgoasă a trecut la invective și, după ce a folositlimbajul cel mai jignitor cu putință, la auzul căruia cealaltă și-a păstratcalmul, s-a aprins singură de-o furie atât de mare, încât, nemaigândindu-se la ce o aștepta, s-a repezit la fața maimuței și a înțepat-o așa de adânc,încât nu a mai fost în stare să-și scoată arma și s-a văzut silită să sesmulgă, sfâșiindu-și trupul și lăsând-o în înțepătură – și-a atras astfel omoarte lentă, în dureri cu mult mai mari decât cele provocate dușmancei.
Fabule, Jonathan Birch, 1783–1847
Comentariu
Haile Selassie făcea parte dintre strategii capabili să calculeze totul cu câteva etape înainte. Înțelesese că dacă îl lăsa pe Ras Gugsa să stabilească momentul și locul confruntării, pericolul era mult mai mare decât în situația în care l-ar fi forțat să acționeze în contextul ales de el. Astfel, l-a împins la rebeliune vexându-i orgoliul – adică
obligându-l să lupte împotriva unor oameni pe care nu îi dușmănea, în numele unei persoane pe care, în schimb, o ura de multă vreme.
Planificând totul în perspectivă, Selassie și-a luat măsurile necesare ca să se asigure că nu va ieși nimic din revolta lui Gugsa și că, profitând de ea, avea să scape de ultimii săi doi dușmani.
Aceasta este esența legii de față: dacă lucrurile sunt calme, adversarii au timp suficient să-și pună la punct acțiunile îndreptate contra ta. Deci, nu lăsa vânatul în vizuină – ațâță-l să iasă la lumină
și adu-l în bătaia puștii înainte de a ști cum să se apere sau încotro să fugă. Răpește-i, așadar, atuul inițiativei. Metoda cea mai bună
este să-i manipulezi starea emoțională – orgoliul, vanitatea, iubirea, ura. Odată ce ai tulburat apele, peștii nu mai au ce face și apucă
momeala. Cu cât sunt mai mânioși, cu atât își pierd mai iute cumpătul, iar, în cele din urmă, nu mai au scăpare.
Un suveran nu ar trebui niciodată să-și arunce armata în luptă dinmânie; un conducător nu ar trebui nicicând să dezlănțuie un război doarpentru că este furios.
Sun- u, secolul al IV-lea î. Hr.
CHEILE PUTERII
De obicei, mânioșii sfârșesc prin a se face ridicoli, pentru că
reacția lor pare disproporționată față de ceea ce o generează. Iau lucrurile prea în serios și exagerează din cale afară nedreptatea sau insulta ce le va fi fost făcută. Sunt atât de sensibili la orice desconsiderare, încât este de-a dreptul caraghios cum interpretează
totul ca pe o ofensă personală. Încă și mai caraghioasă devine convingerea lor că izbucnirile de mânie pe care și le permit le demonstrează
puterea.
Adevărul
este
tocmai
contrariul:
irascibilitatea nu este semnul forței, ci al slăbiciunii. Pentru moment, oamenii se pot lăsa intimidați de ieșirile tale furtunoase, dar, cu timpul, vor înceta să te mai respecte. Mai mult: vor ajunge să-și dea seama cât de ușor ar putea să destabilizeze o persoană cu atât de puțin autocontrol.
MARELE PREOT ȘANȚ
Kin’yo, un funcționar de rangul al doilea, avea un frate, Marele preotRyogaku – om tare iute la mânie. Nu departe de mănăstirea sa, creștea otufă de urzici cât un copac de mare, iar din pricina ei, oamenii îlporecliseră „Marele preot Urzică”.
„Numele acesta este o ocară”, s-a înfuriat el și a tăiat tufa. Cum mairămăsese un ciot, oamenii au început să-l poreclească „Marele preot Ciot”.
Mai furios ca oricând, Ryogaku a pus să se sape un șanț, ca să fie scoasă
tufa cu tot cu rădăcină și a aruncat-o departe, numai că în locul ei, arămas șanțul. Astfel oamenii au prins să-i spună „Marele preot Șanț”.
Eseuri despre lene, Kenko, Japonia, secolul al XIV-lea Soluția nu este totuși să ne reprimăm supărarea și să ne refulăm impulsurile emoționale. Înăbușirea lor ne secătuiește energia și ne provoacă reacții comportamentale bizare. Trebuie, în schimb, să ne modificăm optica. Este necesar să înțelegem că, pe planul societății și al jocului puterii, absolut nimic nu este „personal”.
Toți sunt prinși în angrenajul evenimentelor – un angrenaj pus în mișcare cu mult înainte de momentul prezent. Adeseori, mânia noastră pornește din incidente vechi, petrecute în copilărie, din problemele părinților (care și acestea își au rădăcina în propria lor copilărie) și așa mai departe. Mânia mai poate izvorî și din numeroasele noastre interacțiuni cu ceilalți, din deziluziile și suferințele acumulate. Se întâmplă să ni se pară că există cineva anume care ne-a stârnit furia, dar lucrurile sunt mult mai complicate și depășesc contextul imediat sau răul pe care această
persoană ni-l va fi făcut. Dacă ți-ai atras explozia de mânie a altuia (și reacția sa este total disproporționată), adu-ți aminte că această
izbucnire nu ți se datorează și nu ți se adresează ție exclusiv – ar însemna să-i dai o prea mare importanță. Cauza este mai vastă, mai veche și mai profundă; ea implică zeci de jigniri sau supărări deja stocate, pe care, în fond, nici nu merită să cauți să le înțelegi. În loc s-o iei drept o ofensă personală, privește-o ca pe o manevră de putere deghizată, o tentativă de a te ține sub control sau de a te pedepsi, camuflată sub masca sentimentelor vexate sau a mâniei.
Schimbarea opticii te va ajuta să-ți urmărești propriul tău joc de putere cu și mai multă claritate și energie. În loc să reacționezi exagerat și să te lași atras în vâltoarea emoțiilor celorlalți, te vei folosi de ele în avantajul tău – adică, în vreme ce ei își pierd cumpătul, tu ți-l păstrezi.
Într-una dintre bătăliile importante din perioada Războiului celor trei regate, în secolul al III-lea d. Hr., sfetnicii comandantului Ts’ao Ts’ao au descoperit niște documente din care reieșea că unii din generalii săi conspiraseră cu dușmanii și l-au îndemnat să-i aresteze și să-i execute. În loc de aceasta, el a poruncit ca documentele să fie arse și faptele, date uitării. Într-un asemenea moment critic al bătăliei, și mânia, și hotărârea de a cere să se facă
