Raportul era bine documentat și lui Mesmer i-a distrus reputația, cel puțin în Franța. A părăsit țara și s-a retras din activitate. Totuși, câțiva ani mai târziu, și-au făcut apariția tot felul de imitatori, pretutindeni în Europa, iar cultul mesmerismului a luat un nou

avânt, adunând mai mulți adepți ca oricând.

Comentariu

Cariera lui Mesmer ar putea fi împărțită în două. Pe când se mai afla la Viena, omul credea sincer în ideile sale și își dădea toată

osteneala să le dovedească valabilitatea. Frustrarea sa și atitudinea dezaprobatoare a corpului medical l-au determinat să-și schimbe strategia. În primul rând, s-a mutat la Paris unde nu îl cunoștea nimeni și teoriile sale extravagante aveau șanse să găsească un teren mai propice. Apoi, a făcut apel la pasiunea pentru teatru și spectacol a francezilor, transformându-și locuința într-o lume magică în care senzațiile olfactive, vizuale și auditive îi copleșeau pe vizitatori, aducându-i în stare de transă. Și mai important, din acel moment, nu a mai practicat magnetismul decât asupra grupurilor de pacienți. Grupul furniza ambianța potrivită

declanșării efectelor dorite, „credincioșii” molipsindu-se unii de la alții și anulând influența oricărui sceptic.

PUTEREA UNEI MINCIUNI

În orașul Tarnopol trăia un om pe nume Reb Feivel. Într-o zi, pe cândstătea în casă adâncit în citirea Talmudului, a auzit un zgomot puternicvenind de afară. Când s-a dus să se uite pe fereastră, a văzut o liotă depuști obraznici. „Pesemne că mai pun la cale vreo năzbâtie, nici vorbă”, și-a spus el. „Copii, duceți-vă degrabă la sinagogă”, le-a strigat aplecându-sepeste pervaz și spunându-le primul lucru care îi venise în minte. „O să

vedeți un monstru marin și încă ce monstru! E o făptură cu cinci picioare,trei ochi și o barbă ca cea de țap, numai că e de culoare verde!” Bineînțelescă puștii au luat-o iute din loc într-acolo, iar Reb Feivel s-a întors lastudiul său. Își râdea în barbă la gândul păcălelii pe care le-o trăsesemicilor obrăznicături. Nu a trecut mult însă și a fost din nou întrerupt, dedata aceasta de un zgomot de pași repezi. S-a dus iarăși la fereastră și avăzut câțiva ovrei care alergau. „Încotro vă grăbiți așa de tare?”, le-astrigat. „La sinagogă”, i-au răspuns ovreii. „N-ai auzit? E un monstrumarin acolo, o creatură cu cinci picioare, trei ochi și o barbă ca cea de țap,numai că e verde!” Reb Feivel a prins a râde cu voioșie, gândindu-se lapăcăleală și s-a întors la Talmudul său. Dar nici nu a apucat să se

concentreze, când, din stradă a auzit ditamai gălăgia. Și ce să vezi? O

mulțime de oameni, bărbați, femei și copii, alergau cu toții către sinagogă.

„Ce s-a întâmplat?”, i-a întrebat el, scoțând capul pe fereastră. „Ceîntrebare! Păi ce, nu știi?”, i-au zis ei. „Chiar în față la sinagogă este unmonstru marin. E o creatură cu cinci picioare, trei ochi și o barbă ca dețap, numai că e verde!”

Pe când mulțimea se îndepărta în goană, Reb Feivel a băgat deodată deseamă că în mijlocul ei se afla rabinul însuși.

„Doamne sfintei”, a exclamat el. „Dacă până și rabinul s-a dus cu ei,e sigur că ceva se întâmplă. Nu iese fum fără foc.”

Fără să mai stea pe gânduri, Reb Feivel și-a înșfăcat pălăria, a ieșitdin casă și a luat-o și el la fugă. „Parcă poți să știi?!” își tot murmurasingur în vreme ce alerga, cu sufletul la gură, către sinagogă.

Un tezaur al folclorului evreiesc, Nathan Ausubel, 1948

Astfel, Mesmer a trecut de la postura de avocat oficial al magnetismului, la cea de șarlatan dispus să recurgă la toate șmecheriile ca să atragă publicul. Șmecheria de cel mai mare efect a fost exploatarea sexualității refulate care mocnește sub suprafața liniștită a oricărei reuniuni de grup. Într-un asemenea context, chemarea la unire, mai veche decât civilizația, abia așteaptă să fie redeșteptată. Această dorință poate fi canalizată și pusă în slujba unei cauze unificatoare, dar sub crusta ei se agită apele sexualității, pe care șarlatanul știe cum să le exploateze și, prin ele, să

manipuleze oamenii în folosul său.

Aceasta este lecția lui Mesmer: tendința noastră de a ne îndoi de toate și detașarea care ne permite să gândim sunt anihilate în clipa când ne alăturăm unui grup. Căldura și contagiunea colectivului dizolvă scepticismele individuale. Iată puterea ce se poate dobândi prin crearea unui cult. În plus, exploatând sexualitatea refulată a oamenilor, îi determini să-și ia starea de excitație drept semn al forței tale mistice. Dobândești o putere de neînchipuit dacă manipulezi indivizii prin intermediul libidoului lor nesatisfăcut și al chemării primitive la unirea de tip promiscuu și păgân.

Mai amintește-ți și că religiile cele mai bine organizate amestecă teologia cu știința. Ia ultima idee, ultimul curent din gândirea tehnologică și asezonează cu ele (sau amestecă-le cu) o

cauză nobilă, o credință mistică, o nouă formulă terapeutică.

Publicul va interpreta, plin de frenezie, sensurile cultului acesta hibrid și îți va atribui puteri pe care nici măcar nu visezi vreodată să

pretinzi că le-ai avea.

Imagine: Magnetul. O forță nevăzută atrage spre el obiectele care, la rândul lor, se magnetizează, atrăgând altele, iar puterea magnetică a acestui întreg este mereu în creștere. Dar ia de acolo magnetul și totul se împrăștie. Devino tu magnetul, forța aceea invizibilă care atrage imaginația oamenilor și îi adună laolaltă. O

dată ce s-au grupat în jurul tău, nicio putere nu îi poate împrăștia.

Ultimul cuvânt: Șarlatanul își dobândește marea sa putere prin simplul fapt că le dă oamenilor posibilitatea de a crede în ceea ce doreau dintotdeauna să creadă. […] Credulii nu sunt în stare de detașare. Se adună în jurul magicianului, intrând sub vraja lui și lăsându-se să cadă pradă iluziei cu o solemnitate greoaie, asemenea unei cirezi de vite. (Grete de Francesco)

CONTRAARGUMENT

Unul dintre motivele creării unei „suite” de adepți este că un grup se lasă mai lesne înșelat decât un individ izolat și îți conferă o putere cu mult mai mare. Această situație nu este totuși lipsită de primejdii: dacă, fie și pentru o clipă, grupul îți ghicește intențiile adevărate, vei avea de înfruntat nu un singur ins decepționat, ci o gloată furibundă, gata să te sfâșie cu aceeași patimă cu care te-a adulat. Șarlatanii s-au aflat mereu în fața acestui risc și de aceea erau pregătiți să părăsească repede un oraș, ca să se mute într-altul îndată ce, în mod inevitabil, cei fraieriți băgau de seamă că

elixirurile miraculoase nu erau decât apă chioară și că ideile prezentate ca profunde se dovedeau simple aiureli. Dacă nu se mișcau suficient de iute, plăteau înșelătoria cu viața. Fii foarte atent: a te juca cu mulțimile înseamnă a te juca cu focul. Observă și cea mai neînsemnată scânteie de îndoială și nu-i scăpa din ochi pe dușmanii care ar fi în stare să întoarcă gloata împotriva ta. Dacă ții să manipulezi potențialul emoțional al masei, este necesar să știi cum să te adaptezi, de la o clipă la alta, oricărei schimbări a stării de

spirit colective, oricăror impulsuri și dorințe schițate. Fă uz de informatori, documentează-te serios și ține-ți valizele gata pregătite.

Iată de ce s-ar putea să ajungi la concluzia că ar fi mai bine să

„lucrezi” în mod individual. Izolează oamenii scoțându-i din ambientul lor normal – această manevră are un efect similar celui al grupului, adică îi face mai receptivi la sugestie și mai lesne de intimidat. Alege-ți bine fraierul și dacă se întâmplă să-ți ghicească

jocul, de el vei scăpa în orice caz mai ușor decât de o mulțime furioasă.

LEGEA 28

ACȚIONEAZĂ PLIN DE CUTEZANȚĂ

ARGUMENT

Dacă nu ești sigur de reușita unei acțiuni, stai pe loc. Îndoielile șiezitările tale vor perturba buna ei desfășurare. Timiditatea este periculoasă

– mai bine să te avânți plin de cutezanță. Greșelile comise din cauzatemerității pot fi lesne îndreptate printr-o temeritate încă și mai mare.

Toată lumea îi admiră pe temerari – pe timizi, însă, nu îi așteaptă niciunfel de glorie.

CUTEZANȚA ȘI EZITAREA: Scurtă paralelă

psihologică

Cutezanța și ezitarea stârnesc reacții psihologice și au consecințe foarte diferite: ezitarea îți seamănă drumul cu obstacole, cutezanța le înlătură. O dată ce înțelegi bine acest lucru, vei constata că este imperios necesar să te vindeci de sfiala ta înnăscută

și să practici arta curajului. Iată cele mai importante efecte psihologice ale cutezanței și timidității.

O minciună este cu atât mai bună cu cât este mai îndrăzneață.

Toți avem slăbiciunile noastre și nimic din ceea ce ne străduim să

realizăm nu este perfect. A te lansa în acțiune în chip cutezător te ajută de minune să-ți ascunzi punctele slabe. Escrocii știu bine că o minciună pare cu atât mai convingătoare cu cât este mai sfruntată.

Însăși această sfruntare o face mai credibilă, pentru că ia ochii și distrage atenția de la fondul problemei și de la inadvertențe. Atunci când plănuiești o escrocherie sau începi o rundă de negocieri, aruncă-te mai departe decât ai intenționat înainte. Nu te sfii să ceri luna de pe cer – vei fi uimit cât de adesea o vei obține.

Leii nu dau târcoale decât prăzii nehotărâte. Oamenii au parcă

un al șaselea simț cu care detectează punctele vulnerabile ale semenilor. Dacă, la o primă luare de contact, ai lăsat să se întrevadă

că ai fi dispus spre compromisuri, retrage-te de la negocieri, pentru că riști să aduci la suprafață leul ascuns până și în adversarii sau partenerii de discuție cei mai pașnici. Totul este o chestiune de percepție. O dată ce partea opusă a simțit că ești gata să treci în defensivă, să negociezi și să cedezi, te va pune cu spatele la zid fără