Cu un singur pamflet scurt, Aretino, fiul unui cizmar sărac, servitor el însuși, și-a cucerit faima. Toată Roma a dat năvală să vadă

cine era acest tânăr îndrăzneț. Chiar și papa Leon, amuzat de tupeul său, a pus să fie căutat și, până la urmă, i-a dat o slujbă în palat. Cu timpul, a început să fie numit „Biciul” sau „pacostea prinților”, iar limba sa veninoasă i-a asigurat respectul și teama celor mari, de la regele Franței, la împăratul de pe tronul Habsburgilor.

Strategia lui Aretino este simplă: când ești atât de mic și de neînsemnat cum era David, trebuie să ataci un Goliath. Cu cât ținta e mai mare, cu atât atragi mai mult atenția asupra ta. Cu cât e mai îndrăzneț atacul, cu atât ieși mai tare în evidență și îți câștigi mai multă admirație. Lumea este plină de oameni care au gânduri cutezătoare, fără a avea și curajul de a le publica pentru a și le face cunoscute. Dă glas lucrurilor pe care le simt toți cei din jur – vocea care exprimă niște sentimente împărtășite de mai mulți este întotdeauna puternică. Alege-ți ținta cea mai spectaculoasă cu putință și pune în arc săgeata cea mai cutezătoare. Lumea se va

bucura de spectacol, iar pe cel umil și nebăgat în seamă – adică, pe tine – te va răsplăti cu glorie și putere.

CHEILE PUTERII

Cei mai mulți dintre noi suntem timizi. Vrem să evităm tensiunile și conflictele și dorim să fim agreați de toți. Se întâmplă

să ne gândim la un gest de curaj, dar doar rareori îl și facem. Ne înspăimântă consecințele, comentariile altora, ostilitatea pe care ne-am atrage-o dacă am îndrăzni să nu mai stăm „la locul nostru”

obișnuit.

Deși ne putem ascunde timiditatea prezentând-o drept grijă

față de alții, dorință de a nu face rău nimănui și de a nu jigni pe nimeni, adevărul este, de fapt, exact pe dos – suntem absorbiți de propria noastră persoană, îngrijorați în legătură cu noi înșine și cu ceea ce cred ceilalți despre noi. Cutezanța, însă, este îndreptată spre exterior și adesea îi determină pe oameni să se simtă mai relaxați, pentru că îi face să fie mai puțin timizi și mai puțin inhibați.

BĂIATUL ȘI URZICA

Un băiat care se juca pe câmp s-a urzicat. A alergat acasă, la mamalui, și i-a povestit că abia de atinsese iarba aceea rea că ea l-a și înțepat.

„Tocmai pentru că doar ai atins-o, băiete”, i-a zis mama, „de aceea te-aînțepat; data viitoare când mai dai peste o urzică, apuc-o bine cu mâna șinu vei mai păți nimic.”

Dacă tot faci ceva, măcar fă-o cu îndrăzneală.

Fabule, Esop, secolul al VI-lea, î. Hr.

Acest lucru este cât se poate de vizibil în arta seducției. Toți marii seducători au reușit prin sfruntare. Curajul lui Casanova nu consta în a aborda cu îndrăzneală femeia pe care o dorea și în a-i vorbi direct, ci în priceperea sa de a i se abandona total, convingând-o că, de dragul ei, ar fi în stare de orice, chiar de a-și risca viața, ceea ce, uneori, nici nu se dădea în lături să facă. Femeia pe care o copleșea cu atenția sa înțelegea că el nu îi ascundea nimic.

Acest lucru era infinit mai măgulitor decât complimentele. În niciun moment al seducției nu arăta vreo ezitare sau vreo îndoială, din simplul motiv că nu le simțea niciodată.

O parte a farmecului de a fi seduși o reprezintă faptul că ne simțim prinși ca de un vârtej, absorbiți în afara noastră, duși departe de dubiile obișnuite care ne pătrund în viață. În clipa când seducătorul șovăie, vraja s-a și destrămat pentru că ne dăm seama de ceea ce se petrece, de efortul său deliberat de a ne cuceri, de propria sa timiditate. Îndrăzneala îndreaptă atenția spre exterior și întreține iluzia. Nu îți lasă timp să te simți ridicol sau stânjenit. Și astfel, îi admirăm pe îndrăzneți și ne place să ne aflăm în preajma lor pentru că încrederea lor în ei înșiși este contagioasă și ne scoate din atmosfera noastră de interiorizare și de reflecție.

Puțini se nasc cutezători. Chiar și Napoleon a trebuit să-și cultive îndrăzneala pe câmpul de luptă, unde știa că era o chestiune de viață și de moarte. În societate, avea un aer stângaci și timid, dar și l-a depășit devenind ferm și îndrăzneț în toate pentru că a înțeles ce forță extraordinară are cutezanța și cum îți conferă ea dimensiuni impresionante în sensul cel mai strict al termenului (chiar unui om care, ca Napoleon, nu beneficiază de avantajul unei staturi impunătoare). Aceeași schimbare se constată și în cazul lui Ivan cel Groaznic: un băiat inofensiv devine brusc un tânăr puternic, în stare să se facă ascultat printr-un simplu gest al mâinii și să pornească

hotărât la acțiune.

Trebuie să te antrenezi în practicarea îndrăznelii și să ţi-o dezvolți. Vei constata că ea are o aplicabilitate vastă. Cel mai bine este să începi cu delicata lume a negocierilor, mai ales cu acele discuții în cursul cărora ți se cere să-ți formulezi pretențiile, să ceri un preț. Prea adesea ne dezavantajăm pretinzând prea puțin. Când Cristofor Columb a propus curții Spaniei să-i finanțeze expediția spre America, a emis și o cerere nebunesc de cutezătoare – aceea de a fi numit „Mare amiral al oceanului”. Curtea spaniolă a acceptat. I s-a acordat ceea ce ceruse. Pretinsese să fie tratat cu respect și a fost tratat cu respect. Și Henry Kissinger știa că, la masa negocierilor, pretențiile îndrăznețe dau rezultat mai bun decât hârâiala micilor concesii cuminți și efortul de a-i ieși în întâmpinare adversarului.

Fixează un preț ridicat și apoi procedează asemenea contelui Lustig

– ridică-l și mai sus.

Trebuie să înțelegi: dacă îndrăzneala nu este ceva înnăscut, nu este înnăscută nici timiditatea. Aici este vorba despre niște deprinderi comportamentale dobândite și însușite din dorința de a evita conflictele. Dacă timiditatea a și pus stăpânire pe tine, înlătur-

o. Temerile tale legate de consecințele unei acțiuni îndrăznețe sunt exagerate – urmările timidității sunt cu mult mai grave. Valoarea ta ca individ scade și te lași prins într-un carusel al îndoielii și eșecului.

Nu uita: problemele create de un act de cutezanță pot fi mascate și chiar rezolvate printr-o cutezanță și mai mare.

CUM SĂ FII ÎNVINGĂTOR ÎN DRAGOSTE

Dar cu cele care au făcut impresie asupra inimii dumitale, amremarcat că ești timid. Această calitate poate fi pe placul unei burghezeoarecare, dar dumneata trebuie să ataci inima unei femei de lume cu altearme. […] Îți vorbesc în numele tuturor femeilor: nu există printre noiniciuna care să nu aleagă un pic de brutalitate în locul unui prea marerespect. Comițând greșeli, bărbații pierd mai multe inimi decât salvează

virtutea. Cu cât un îndrăgostit ne arată o mai mare timiditate, cu atât neîndeamnă mai tare mândria să-i ațâțăm; cu cât mai mult ne respectă

pentru neînduplecarea noastră, cu atât îi pretindem mai mult respect. V-am spune bucuros vouă, bărbaților: „O, dar ce naiba, nu ne mai credețiatât de virtuoase; ne siliți la o virtute exagerată. […]”

Ne luptăm tot timpul să ascundem faptul că ne-am îngăduit să nelăsăm iubite. Pune o femeie în situația de a spune că a cedat numai dinpricina vreunei forme de violență sau din cauza surprizei. Convinge-o că

nu o disprețuiești și răspund eu pentru inima ei. […] Ceva mai multă

îndrăzneală din partea dumitale v-ar face bine la amândoi. Îți mai duciaminte ce ți-a spus dăunăzi domnul de La Rochefoucauld: „În dragoste, unom inteligent se poate purta cel mult ca un nebun, niciodată ca un idiot.”

Viața, corespondența și filosofia epicuriană a lui Ninon de Lenclos, Ninon de Lenclos, 1620–1705

Imagine: Leul și Iepurele. Leul nu sapă gropi pe drum –

mișcările lui sunt prea iuți, fălcile prea rapide și prea puternice.

Iepurele cel timid ar face orice ca să scape din primejdie, dar în goana lui de a se retrage și a o lua la fugă, nimerește de-a-ndărătelea în capcane și se repede între colții dușmanilor.

Ultimul cuvânt: Nu încape îndoială, socotesc că este mai bine să

fii impetuos decât precaut, căci șansa e femeie și dacă dorești s-o stăpânești, este necesar s-o cucerești cu forța; și se vede că se lasă

învinsă de cei cutezători mai degrabă decât de cei care pornesc [la

drum] cu răceală. Prin urmare, asemenea unei femei, [șansa] este întotdeauna de partea celor tineri, pentru că sunt mai puțin chibzuiți, mai aprigi și o supun cu o mai mare cutezanță. (Niccolò Machiavelli, 1469–1527)

CONTRAARGUMENT

Cutezanța nu trebuie să fie unica ta strategie. Ea este un instrument tactic, de folosit la momentul potrivit. Plănuiește totul dinainte și gândește în perspectivă, adăugând ca element final o mișcare îndrăzneață, care să-ți aducă succesul. Cu alte cuvinte, cum cutezanța este o reacție învățată, trebuie și tu să te deprinzi s-o ții sub control și s-o utilizezi când vrei. Ar fi obositor și fatal să treci prin viață înarmat numai cu îndrăzneală.

Ai jigni prea multă lume, așa cum fac cei care nu sunt capabili să-și stăpânească impetuozitatea. O astfel de persoană a fost și Lola Montez. Curajul i-a adus triumful și a ajutat-o să-l seducă pe regele Bavariei. Dar din cauză că nu a știut niciodată să-și țină în frâu îndrăzneala, aceasta a împins-o la dezastru – în Bavaria, în Anglia, oriunde s-a dus. A trecut dincolo de granița care desparte cutezanța de cruzimea manifestă și chiar de nebunie. Aceeași soartă a avut-o și Ivan cel Groaznic: când forța cutezanței i-a asigurat succesul, nu a mai renunțat la ea, până când a transformat-o într-un comportament permanent, caracterizat de violență și sadism. Ivan și-a pierdut capacitatea de a discerne în care situații cutezanța era potrivită și în care nu era.

Timiditatea nu are ce căuta în lumea puterii, deși adeseori ai mult de profitat dacă reușești să joci rolul timidului. Desigur, în aceste condiții, nu se mai poate vorbi însă despre timiditate, ci despre o armă ofensivă: cu aparența ta de sfială îi înșeli pe ceilalți pentru ca mai târziu să te poți dezlănțui asupra lor plin de cutezanță.

LEGEA 29

PLĂNUIEȘTE TOTUL, PUNCT CU

PUNCT, PÂNĂ LA CAPĂT

ARGUMENT

Rezultatul este totul. Planifică-ți fiecare etapă luând în calcul toateconsecințele, obstacolele sau răsturnările de situație posibile, care, dacă s-ar ivi pe neașteptate, ți-ar face eforturile inutile și gloria meritată de tinele-ar reveni altora. Plănuind, pas cu pas, toate manevrele, până la capăt,vei evita riscul de a fi luat prin surprindere (și depășit de evenimente) șivei ști să alegi momentul în care să te oprești. Îndrumă-ți cu blândețenorocul și modelează-ți viitorul gândind totul dinainte.