^{— Ai cheia de la bibliotecă?}

^{Paul clatină din cap.}

^{— Bill mi-a dezvăluit codul scării de acces.}

^{Ne întoarcem în întunericul coridorului, de-a lungul căruia mă conduce Paul. Luminile portocalii de siguranţă clipesc în beznă ca nişte lumini de avion care străpung aerul nopţii. Ajungem la o uşă care duce spre o scară de acces. Sub clanţă se găseşte o cutie cu cinci butoane numerotate. Paul se gândeşte o secundă, apoi începe să tasteze o secvenţă de cifre. Când yala se descuie, încremenim amândoi. În tăcerea din jur auzim un fâşâit.}

^{CAPITOLUL 14}

^{— Du-te, îi fac eu semn lui Paul, împingându-l către uşa bibliotecii.}

^{În partea de sus a uşii se observă un geam mic. Ne zgâim amândoi în bezna de dincolo.}

^{O umbră trece prin dreptul uneia dintre mese. Pe suprafaţa mesei se vede fasciculul unei lanterne. Disting o mână care se întinde către un dulap.}

^{— Ăla e biroul lui Bill, şopteşte Paul.}

^{Vocea lui răsună în golul scării de acces. Raza de lumină încremeneşte, apoi se deplasează în direcţia noastră.}

^{Îl trag pe Paul sub nivelul ferestrei.}

^{— Cine e? întreb eu, tot în şoaptă.}

^{— Nu mi-am putut da seama.}

^{Aşteptăm, ascultând cu atenţie sunetele de paşi. Când ne dăm seama că paşii se îndepărtează, mă zgâiesc iarăşi în încăpere. A devenit pustie.}

^{Paul împinge uşa. Întreaga zonă este cufundată în umbrele lungi ale rafturilor cu cărţi. Lumina razelor de lună se strecoară prin ferestrele dinspre nord. Sertarele biroului lui Stein au rămas deschise.}

^{— Mai există vreo altă ieşire? şoptesc eu, în vreme ce ne apropiem.}

^{Paul încuviinţează şi arată dincolo de un şir de rafturi înalte până la tavan.}

^{Brusc se aude iarăşi târşâit de paşi, în direcţia ieşirii. Sunt urmaţi de un clinchet. Uşa se închide uşor.}

^{Mă îndrept spre sursa zgomotului.}

^{— Ce faci? murmură Paul.}

^{Îmi face semn să mă întorc la el, lângă birou.}

^{Mă zgâiesc prin gemuleţ în golul scării, dar nu reuşesc să disting nimic.}

^{Paul răsfoieşte hârtiile lui Stein, plimbându-şi lumina de la micuţa lanternă peste un teanc de bileţele şi scrisori. Arată înspre un sertar încuiat care a fost deschis prin forţare. Dosarele din sertar au fost scoase şi împrăştiate pe birou. Margini de hârtii stau curbate în sus ca nişte fire de iarbă netunsă. Pare să existe câte un dosar pentru fiecare profesor din departamentul de istorie.}

^{RECOMANDARE: PREŞEDINTELE WORTHINGTON}

^{REC (A-M): BAUM, CARTER, GODFREY, LI}

^{REC (N-Z): NEWMAN, ROSSINI, SACKLER, WORTHINGTON}

^{REC (ALTE DEPART.): CONNER, DELFOSSE, LUTKE, MASON, QUINN}

^{CORESPONDENŢA VECHE: HARGRAVE/WILLIAMS, OXFORD}

^{CORESPONDENŢA VECHE: APPLETON, HARVARD}

^{Pentru mine toate astea nu înseamnă nimic, dar Paul rămâne cu privirea aţintită asupra documentelor.}

^{— Ce s-a întâmplat? îl întreb.}

^{Paul îşi plimbă lanterna peste birou.}

^{— De ce are nevoie de toate aceste recomandări?}

^{Alte două dosare zac deschise. Pe unul stă scris REC/CORESPONDENŢA: TAFT. Pe celălalt – LEVERAGE/LEADS.}

^{Scrisoarea lui Taft a fost împinsă într-un colţ şi dată la o parte. Paul îşi trage manşeta cămăşii peste degete şi aduce hârtia la vedere.}

^{William Stein este un tânăr competent. A lucrat în subordinea mea timp de cinci ani şi s-a dovedit util mai ales în chestiuni deordin administrativ. Am încredere că va reuşi o treabă similară oriunde s-ar duce.}

^{— Dumnezeule, şopteşte Paul. Vincent i-a făcut-o.}

^{Citeşte din nou recomandarea.}

^{— Bill seamănă cu o secretară.}

^{Când Paul desface şi colţul îndoit al paginii, se vede că recomandarea a fost datată luna trecută. Ridică scrisoarea mai sus, dezvăluind un post-scriptum scris de mână.}

^{„Bill: scriu asta pentru tine în ciuda tuturor celor întâmplate. Meriţi mai puţin. Vincent.”}

^{— Ticălos nenorocit... şopteşte Paul. Bill încerca să scape de tine. Plimbă fasciculul lanternei peste dosarul LEVERAGE/LEADS. Mai multe ciorne de scrisori ale lui Stein zac pe dosar, întocmite cu pixuri diferite. Cuvintele au fost scrise, şterse şi rescrise până când textul devine greu de urmărit. În vreme ce Paul le citeşte, observ că lanterna-creion începe să-i tremure în mână.}

^{Don Hargrave, începe prima scrisoare, îmi face plăcere să vă informez că studiul meu asupra Hypnerotomachia Poliphili este complet se apropie de finalizare. Rezultatele mele vor fi disponibile până la sfârşitul lui aprilie, dacă nu cumva mai devreme. Vă asigur că merită aşteptarea. De vreme ce nu am mai avut veşti de la dumneavoastră şi de la maestrul Williams de când am trimis ultima scrisoare, pe 17 ianuarie, vă rog să confirmaţi că profesoratul postul despre care am discutat rămâne disponibil. Sufletul meu se găseşte la Oxford, dar este posibil să nu fiu capabil să resping alte universităţi de îndată ce studiul meu va fi publicat şi voi primi noi oferte.}

^{Paul trece la pagina următoare. Îl aud cum începe să respire tot mai greu.}

^{Domnule Preşedinte Appleton, vă aduc la cunoştinţă veşti bune. Lucrul meu la Hypnerotomachia se apropie cu succes de încheiere. Aşa cum am promis, Rezultatele vor arunca o umbră asupra a tot ce s-a studiat despre istoria Renaşterii – ca de altfel asupra oricărui alt studiu istoric – din acest an sau din anul viitor. Înainte de a-mi publica rezultatele, aş dori să-mi confirmaţi că postul de asistent universitar mai este disponibil. Sufletul meu se găseşte la Harvard, dar este posibil să nu fiu capabil să resping alte universităţi de îndată ce studiul meu va fi publicat şi voi primi noi oferte.}

^{Paul citeşte a doua oară, apoi a treia oară.}

^{— Avea de gând să încerce să-mi fure munca, şopteşte el slab, îndepărtându-se de birou ca să se sprijine de perete.}

^{— Cum ar fi fost posibil?}

^{— Poate că s-a gândit că nimeni nu ar fi crezut că poate fi rezultatul muncii unui student.}

^{Îmi concentrez din nou atenţia asupra scrisorii.}