^{— Nu fi ingrat, continuă fata. Aşteaptă-mă!}

^{Rolo Miron se ridică iute de la masăşi deschise uşa. Pe scară se scurgea încăşirul gălăgios de tineri vizitatori.}

^{„Studenţi”, presupuse el.}

^{Iar unul dintre ei purta numele de Boniga. Care era oare?}

^{Rolo porni, fără să mai stea pe gânduri, pe urmele noilor veniţi. Îi ajunse din câteva salturi şi se ames­tecă printre ei. Cerceta cu discreţie fiecare chip.}

^{Surprins de apariţia doctorandului printre noii sosiţi, ghidul Muzeului îl întrebă pe acesta în şoaptă:}

^{— Căutaţi pe cineva?}

^{— Nu! Vezi-ţi de treabă! îi ceru Rolo cu un aer nepăsător.}

^{Ghidul ridică nedumerit din umeri şi-şi reluă mo­notonul monolog.}

^{Doctorandul descoperi în sfârşit ceea ce căuta: un tânăr înalt, slab, aproape numai picioare, cu nişte plete mari, blond-roşcate, ondulate natural, care-i cădeau până pe umeri.}

^{„Asta trebuie să fie! îşi zise specialistul în căli­fari. E fiul tatălui său.”}

^{Theo Boniga – tatăl – îi sugerase întotdeauna un animal de pradă. Pictorul avea urechile ascuţite, lipite de cap, o faţă alungită, cu trăsături mai dure, din care se detaşa o bărbie puternică, bărbătească. Pe când presupusul fiu era mai rotund la faţă, cu trăsături îndulcite, aproape feminine.}

^{Lângă tânăr, nedezlipită de el, Rolo descoperi o bruneţică subţire, cu o faţă mică, triunghiulară. In­sistenţele fetei însă păreau a-l incomoda pe bănuitul fecior al lui Theo Boniga.}

^{Cei doi tineri se opriră în faţa unei vitrine în care era expusă o familie rară de înaripate. Rolo se ală­tură de pereche.}

^{— Ciudate păsări! remarcă băiatul.}

^{— Sunt nişte călifari, se grăbi biologul să-l infor­meze.}

^{Cei doi tineri se întoarseră curioşi. Halatul alb, de cercetător, le explicăşi binevoitoarea intervenţie.}

^{— Unde trăiesc? se interesă bruneţica.}

^{— În Deltă! făcu partenerul ei, aruncându-i o pri­vire dojenitoare. Simţind însă nevoia unei confir­mări, ceru şi sprijinul lui Rolo. Doctorandul zâmbi amândurora cu îngăduinţă, rostind pe un ton îm­păciuitor:}

^{— Întrebarea domnişoarei nu-i chiar fără rost. Şi adăugă didactic: Călifarii sunt o specie rară, pe cale de dispariţie... Se întâlnesc mai mult în sudul Deltei, în special în zona complexului lagunar Razelm – Goloviţa – Sinoe... Interesant e faptul că aceştia cuibăresc în vizuini de vulpi şi de bursuci.}

^{— Sunteţi ornitolog? îl întrebă tânărul.}

^{— Da! Şi din întâmplare – sau poate nu din întâmplare – lucrarea mea de doctorat se ocupă chiar de... călifari.}

^{— Oo! Vă felicit! izbucni bruneţica spontan. Tre­buie să fie pasionant.}

^{— Este! îi confirmă călifarologul.}

^{— Lucraţi aici? continuă tânărul să-l descoase.}

^{— Nu! În Bucureşti! Aici îmi pregătesc doar lu­crarea.}

^{—Şi de ce v-a atras Delta?}

^{Întrebarea îl surprinse niţel pe ornitolog. Inter­veni însă fata, care-şi scuză partenerul:}

^{— Iertaţi-l! E poet.}

^{— Încântat! exclamă Rolo. V-am citit probabil şi versurile...}

^{— I-a apărut nu de mult primul volum, continuă să-l recomande fata.}

^{— Sub pseudonim? zâmbi Rolo un pic maliţios.}

^{— Nu, îi replică prompt tânărul autor. Semnez cu „numele de fată”: Sergiu Boniga.}

^{— Fiul pictorului? se grăbi Rolo să pună între­barea care-l ardea pe buze.}

^{Chipul poetului căpătă brusc un aer grav:}

^{— Îl cunoaşteţi?}

^{— Oarecum, făcu Rolo evaziv. Delta e ca un sat... Ne cunoaştem aproape cu toţii... Şi schimbă imediat vorba: Ce itinerar aveţi?}

^{— Maliuc, Mila 23, lacul Matiţa, Sulina şi retur, debită Sergiu Boniga ca un autentic ghid.}

^{— Nu treceţi şi pe la reşedinţa de vară a ma­estrului? se uită Rolo nedumerit la tânărul Boniga.}

^{— Să vedem! îi răspunse acesta în doi peri.}

^{— Porniţi curând în Deltă? insistă biologul.}

^{— Peste două ore.}

^{— Păcat! îi scăpă lui Rolo ca din întâmplare.}

^{Sergiu Boniga, atent, îi replică:}

^{— De ce?}

^{— Mâine mă duc şi eu în baltă, continuă biologul pe un ton nepăsător.}

^{— Singur?}

^{— Da! Adică nu chiar singur... Cu puşca şi cu un­diţa. Iar Delta trebuie săştiţi – poate fi văzuta numai dintr-o barcă pescărească. Nu de pe puntea unui vas pentru excursii, mai adăugă Rolo maliţios.}

^{— Plecaţi pentru mai multe zile? stărui Sergiu.}

^{— „Sine die”, dar... „carpe diem”, mai rosti biologul cu preţiozitate.}