^{Tentaţia era atât de mare, încât obrajii lui Sergiu Boniga se aprinseră.}

^{— Sunteţi vânător bun? căută el totuşi să se în­credinţeze.}

^{— Pasionat... în orice caz, sosi cu promptitudine replica lui Rolo.}

^{Sergiu Boniga părea cucerit. Dar bruneţica, sim­ţind pericolul, se manifestă violent:}

^{— Am impresia că sunt de prisos.}

^{Surprins, Rolo bâigui:}

^{— Dacă doriţi...}

^{— Nu-mi surâde de loc să mă bălăcesc în apele astea împuţite, cu doi bărbaţi într-o barcă, continuă fata să-şi manifeste împotrivirea. Iar când am plecat din Bucureşti – aruncă ea lui Sergiu o privire încărcată de reproş– nu m-ai prevenit c-o să mă pă­răseşti în drum ca pe o târfă.}

^{— Delia dragă! încercă tânărul poet s-o îmbuneze. Dar n-am hotărât încă nimic!}

^{— Să-ţi fie ruşine! ripostă ea tare, ca să fie auzită de toată lumea.}

^{Fata întoarse tot atunci spatele şi se îndepărtă.}

^{— Îmi cer scuze! bâigui iarăşi Rolo către Sergiu.}

^{— Nu vă faceţi griji! îl linişti acesta.}

^{— E logodnica dumneavoastră?}

^{— Nu! O simplă prietenă... Şi-am s-o trimit chiar acum la dracu’.}

^{— Fiţi cavaler, îl sfătui Rolo. Împăcaţi-o şi vedeţi ce puteţi face. În orice caz, eu vă aştept până poimâine dimineaţa aici, la Muzeu... Mă găsiţi în prima încăpere, pe stânga, îndată ce urcaţi scara.}

^{CAPITOLUL III}

^{Era zece seara şi Sergiu Boniga încă nu reuşise să-şi îmbuneze prietena. Stăteau amândoi, la masă, în restaurantul de lângă port şi fumau ţigară dupăţigară. Excursioniştii cu care veniseră erau probabil, la ora aceea, pe lacul Matiţa şi contemplau un su­perb răsărit de lună, pe când ei îşi irosiseră vremea în Tulcea, aspirând, în cele mai prielnice ore ale zilei, fumul gros de tutun şi celelalte izuri ale unui local de mâna a doua.}

^{— Am ratat întreaga excursie! îi reproşă brune­ţica.}

^{— E a suta oară când îmi aminteşti... Şi doar te-am rugat să pleci cu ceilalţi... Te-am implorat!}

^{— Fără tine nu plec nicăieri. Eu cu tine şi pentru tine am venit în pustietatea asta din Deltă. Altfel mă duceam pe litoral.}

^{— Regret că nu te-ai hotărât iniţial pentru mare.}

^{Fata îl fulgeră cu privirea:}

^{— Vai, cât de ingrat poţi să fii!}

^{— Dar înţelege şi tu că nu pot scăpa o ocazie ca asta. Biologul...}

^{— E o secătură! izbucni ea fără niciun control. Şi-un necioplit! Un om cu bun simţ n-ar fi făcut aşa ceva... A văzut doar că suntem împreună... că avem un itinerar dinainte stabilit... că ne aflăm într-un grup... Cum de şi-a permis, măgarul, să-ţi facă această propunere? Nu te cunoştea decât de două-trei minute... Şi totuşi te-a poftit! Ce urmăreşte? Asta nu te-ai întrebat?}

^{— Ce să urmărească? făcu Sergiu nedumerit. I-o fi urât să colinde singur bălţile şi şi-a zis că un poet i-ar fi o companie plăcută.}

^{— Tare eşti naiv! îl preveni bruneţica.}

^{— Se poate! Dar eu nu-mi schimb hotărârea... Ori mergi cu mine mâine dimineaţă la biolog şi pornim tustrei în Deltă, ori faci ce vrei!}

^{— Nu mai spune! îl înfruntă ea pe un ton batjo­coritor. Şi cam ce-aş putea să mai fac?}

^{— Să iei, de pildă, vaporul de pasageri şi să ajungi grupul din urmă.}

^{— Zău?}

^{— Atunci îţi iau bilet de avion pentru Bucureşti!}

^{— Frumos! îl fulgeră ea iarăşi cu o privire încăr­cată de venin. Pe scurt, un picior în...}

^{— Îmi plesneşte capul! se văită tânărul Boniga. Gata! Nu mai suport niciun fel de discuţie pe tema asta.}

^{Bruneţica supse cu putere din filtrul ţigării, trase fumul adânc în piept şi-l slobozi printre buze o dată cu un oftat.}

^{— În noaptea asta unde dormim? se interesă ea apoi.}

^{— Am aranjat la o casă... Am vorbit cu cineva... Ne aşteaptă!}

^{Se făcuse zece şi jumătate. Hotărâră să părăsească restaurantul şi să se îndrepte spre gazda de-o noapte. Sergiu Boniga plăţi ospătarului, lăsându-i un bacşiş mai măricel, apoi făcu semn cuiva, de la altă masă, ca să-l urmeze.}

^{În stradă îi ajunse din urmă un omuleţ de vreo cincizeci de ani, cu o înfăţişare clasică de beţivan. După ce-o salută pe fată, ridicându-şi cozorocul şepcii ponosite, omuleţul se oferi să le poarte sacoşele de voiaj. Bruneţica se împotrivi:}

^{— Nu-i nevoie.}

^{— Vă rog, domnişoară! insistă omuleţul. Aveţi toată încrederea. Doar nu sunt un golan... Măştie toată Tulcea şi jumătate din Bucureşti. Eu sunt nea Triton...}

^{— Hai, dă-i-l odată! făcu Sergiu grăbit.}

^{Fata se supuse.}

^{— Veniţi după mine! îi îndemnă Trifon. Vă duc la o gazdă... erste klasse.}

^{—Ştii nemţeşte? se interesă Sergiu, amuzat.}

^{— Da’ ce limbă nu cunosc?! se făli Trifon. Gre­ceşte, turceşte, englezeşte, ruseşte... Şi tătărăşte, dacă vreţi.}

^{— Unde ai găsit podoaba asta? îi şopti fata lui Sergiu.}

^{— Mi l-a recomandat chelnerul.}

^{— E simpatic! constată bruneţica.}