— A, iată-ne, zise Boylan şi se apucă să desfacă, cu degete îndemînatice, sîrma care fixa dopul, apoi îl suci uşor, într-o parte şi alta pînă cînd dopul ieşi cu un pocnet uşor. Boylan turnă, cu gesturi elegante, lichidul spumos în pahare.
Rudolph îşi dădu seama că Boylan făcea un efort simbolic astăzi, căci – de regulă – Perkins destupa sticlele. Boylan întinse cîte un pahar tinerilor, apoi î1 ridică pe al său şi închină:
— Pentru viitor, acel timp atît de primejdios!
— Asta întrece coca-cola, nu încape îndoială, zise Brad cu fals entuziasm, gustînd din şampanie. Rudolph se încruntă uşor. Brad se purta dinadins ca un bădăran, în semn că nu îi plăceau manierele afectate ale lui Boylan.
— Nu-i aşa? răspunse Boylan prefăcîndu-se că nu observă nuanţa de ironie. Ce aţi spune dacă am ieşi să bem restul de şampanie în curte, sub strălucirea soarelui? propuse Boylan.
— Nu prea avem timp, se scuză Rudolph.
— Ah, Boylan înălţă sprîncenele. Credeam că luăm cina împreună la ”Hanul Fermierilor”.
Vă invit şi pe dumneavoastră, domnule Knight.
208
— Mulţumesc, domnule, dar depinde de Rudy.
— Sîntem aşteptaţi la New York, preciză Rudolph.
— Înţeleg. O petrecere cu tineri, presupuse Boylan.
— Cam aşa ceva, răspunse Rudolph.
— E firesc, într-o zi ca asta, aprobă îngăduitor Boylan. Turnă şampanie în pahare. Ai să o vezi şi pe sora ta?
— La ea mergem. Rudolph nu minţea pe nimeni.
— Spune-i toate cele bune din partea mea. Să nu uit să trimit un dar pentru copilaşul ei. Ce spuneai că are?
— Băiat. Rudolph îi comunicase că este băiat chiar în ziua în care se născuse copilul.
— Un castronaş de argint din care să-şi mănînce terciul din fulgi de ovaz drăguţul. În familia mea, îi explică Boylan lui Brad, se obişnuia să i se daruiască primului băiat născut un pachet de acţiuni. Dar asta numai în familie, desigur. Ar fi puţin cam nepotrivit din partea mea să fac aşa ceva pentru nepotul lui Rudolph, deşi sînt foarte ataşat de Rudolph. De aceea ţin şi la sora lui, cu toate că în ultimii ani ne-am cam înstrăinat
— Cînd m-am născut eu, zise Brad, tata a pus pe numele meu o sondă. Una complet seacă.
Rîse din toată inima.
— Gestul contează, surise Boylan politicos.
— Nu în Oklahoma, replică Brad.
— Rudolph, zise Boylan, socoteam că vom discuta în linişte cîteva chestiuni în timpul mesei însă de vreme ce eşti ocupat, iar eu înţeleg dorinţa de a fi cu prieteni de seama ta în noaptea aceasta, poate îmi acorzi cîteva minute acum.
— Dacă doriţi, interveni Brad, mă duc să mă plimb puţin prin curte.
— Sînteţi foarte delicat, domnule Knight, zise Boylan şi o scînteie ironica îi sclipi în ochi, dar între mine şi Rudolph nu există nimic ce nu pot auzi şi alţii, nu-i aşa Rudolph?
— Nu ştiu, răspunse pe şleau Rudolph. Nu voia să se angajeze în nici un fel înainte de a afla ce punea la cale Boylan, ce rol intenţiona să-i confere.
— Îţi spun îndată ce am făcut, zise Boylan parcă ghicindu-i gîndurile iar glasul îi suna practic, ca al unui om de afaceri. Ţi-am cumpărat un bilet dus şi întors pe „Queen Maty”. Porneşte în croazieră peste două săptămîni, aşa ca vei avea timp berechet ca să te vezi cu prietenii să faci formalităţile de paşaport şi să-ţi rezolvi problemele pe care le mai ai. Am stabilit itinerarul şi am punctat locurile unde ar trebui să poposeşti -Londra, Paris, Roma – şi alte cîteva oraşe de talia acestora. Asta ca să-ţi completezi educaţia. Că, ştii, adevărata educaţie începe abia după absolvirea colegiului. Nu sinteţi de aceeaşi părere, domnule Knight?
— Îmi pare rău, nu pot accepta. Rudolph puse paharul pe masă
— De ce nu? Boylan părea surprins. De atitea ori ai vorbit despre dorinţa ta de a vizita Europa.
— Cînd îmi voi putea permite, răspunse Rudolph.
— O, deci asta era. Boylan rîse uşor, cu îngăduinţă. M-ai înţeles greşit: e un dar pe care ţi-l fac şi care socotesc că îţi va fi de folos. Mai scuturi un pic praful provincial de pe tine, dacă îmi 209
permiţi să mă exprim aşa. S-ar putea să mă ai oaspete în sudul Franţei, poate prin august, ca să fim împreună.
— Mulţumesc, Ţeddy, însă nu pot, refuză politicos din nou Rudolph.
— Îmi pare rău. Boylan ridică din umeri, socotind închisă discuţia. Cine ştie cînd să accepte şi cînd să refuze un dar, acela-i înţelept. Desigur, dacă ai ceva mai bun în schimb...
— Am ceva, răspunse Rudolph, iar în gînd adăugă: Acum urmează poanta!
— Aş putea afla şi eu despre ce e vorba? întrebă Boylan turnînd şampanie numai în paharul său.
— Mîine dimineaţă încep să lucrez, ca angajat permanent, la magazinul lui Calderwood.
— Bietul băiat! îl căină Boylan, te aşteaptă o vară atît de plicticoasă! Ai nişte gusturi cel puţin ciudate, Rudolph, dacă preferi să vinzi cratiţe şi tigăi unor gospodine necioplite, în loc să te distrezi vizitînd sudul Franţei. În sfirşit, dacă asta-i hotărîrea ta... bănuiesc că ai motivele tale. Dar după ce trece vara, te duci să studiezi dreptul, cum te-am sfătuit? Sau te prezinţi la concursul de admitere de la Secretariatul de Stat pentru Afaceri Externe?
De mai bine de un an Boylan îl îndemna mereu pe Rudolph să aleagă între avocatură şi diplomaţie, el personal înclinînd spre prima profesiune. „Unui tînăr cum eşti tu, care nu are alt capital decît personalitatea şi inteligenţa sa, îi scrisese Boylan, dreptul îi deschide larg căile spre putere şi glorie. Ţara asta este raiul juriştilor, iar unul bun devine cu timpul de nepreţuit şi de neînlocuit pentru companiile care l-au angajat. Adesea el ajunge în posturi de conducere. Parcurgem o epocă foarte complexă care se complică mereu pe măsură ce trece timpul. Juristul devine, în cele din urmă, singurul sfătuitor de nădejde care poate trasa orientarea corectă prin labirintul încîlcit al vieţii şi care, în schimb, e răsplătit cum se cuvine. Chiar şi în politică... Ştii ce procent mare reprezinţă avocaţii printre membrii senatului? De ce nu ţi-ai încununa cariera în felul acesta?
Dumnezeu mi-e martor, cu inteligenţa şi capacitatea pe care le posezi ai fi mai folositor acestei ţări decît saltimbancii aceia care trîndăvesc pe dealul Capitoliului. Sau, poate, te gîndeşti la serviciul diplomatic. Ne place sau nu, dar noi conducem lumea... sau ar trebui s-o conducem. De aceea e nevoie să-i propulsăm pe cei mai capabili în posturile de răspundere, pe aceia care pot influenţa acţiunile noastre sau pe cele ale prietenilor ori ale duşmanilor noştri.”
