pe scări. Willie o urmă după cîteva clipe, cît îi trebuiră ca să-l sărute pe Billy, un sărut încărcat de aburii de martini34, pus pe fruntea copil.
Gretchen observă că Rudolph îl abandonase pe Johnny Heath. Acum se afla cu Julie într-un colţ şi discutau cu aprindere. Julie venise probabil pe cînd Gretchen se afla sus. Prietenul lui Rudolph, acela din Oklahoma, întruchiparea lui Babbitt35, rîdea cam prea cu poftă la ceva ce îi spusese un secretar executiv. Julie se coafase – îşi făcuse o coafură montantă – şi purta o rochie uşoară din catifea neagră. „Mă lupt cu mine însămi, se destăinuise ea lui Gretchen, să mă debarasez de sentimentul că mai sînt liceeană, care mă urmăreşte”. În seara aceasta ea reuşise, chiar prea bine, ceea ce îşi propusese. Avea aerul unei persoane sigură de ea, pentru o fată atît de tînără. Gretchen era sigură că Rudolph şi Julie nu se culcaseră niciodată împreună. După cinci ani! Era de-a dreptul inuman! Ceva nu era în regulă cu fata aceasta sau cu Rudolph sau cu amîndoi!
Îi făcu semn cu mîna, dar Rudolph nu observă, aşa că se îndreptă spre el, dar o opri un agent de publicitate, îmbrăcat prea frumos şi cu pieptănătură prea elaborată.
— Scumpă gazdă, o luă în primire acesta, un tip subţire, cu aspect de actor englez, pe care îl chema Alee Lister. Îşi începuse cariera ca băiat de serviciu la CBS36, dar – fireşte – asta fusese demult. Dă-mi voie să te felicit pentru această splendidă petrecere.
— Eşti cumva un candidat posibil? îl luă repede Gretchen, ţintuindu-l cu ochii.
— Poftim? Lister îşi mută paharul dintr-o mînă în alta. Nu era obişnuit să i se pună întrebări încuietoare.
— Nimic, zise ea. Aşa, un gînd care mi-a trecut prin cap. Mă bucur că îţi place această
grădină zoologică.
— Îmi place foarte mult, îşi puse Lister apostila aprobatoare, cu autoritate de director, asupra adunării. O să-ţi spun ce îmi mai place: felul cum scrii tu, continuă el.
— O să devin vestită precum un Samuel Taylor Coleridge37 al radioului şi televiziunii, zise ea. Lister făcea parte din categoria acelora care trebuiau menajaţi, dar Gretchen era prea pornită
împotriva tuturor în seara aceasta.
34 Cocteil compus din trei părţi gin şi o parte vermut sec.
35 Eroul titular al capodoperei lui Sinclair Lewis, romancier american (1885-1951).
36 Post de emisiune radio şi televiziune american.
37 Critic literar şi poet englez (1772-1834).
215
— Poftim? făcu Lister perplex, pentru a doua oară în răstimp de treizeci de secunde. Începu să-şi încrunte sprîncenele. A pricep, zise el în cele din urmă, dar nu părea să-l bucure ceea ce pricepuse. Dacă-mi dai voie să-mi spun părerea, Gretchen, începu el, ştiind prea bine că putea exprima orice opinie poftea între Wall Street şi Strada a 6-a. Articolele tale sînt expelente, dar puţin cam prea... cum să zic... prea muşcătoare. Cuprind o notă de ostilitate care – recunosc, dă o nuanţă
binevenită – dar conţin şi o undă subterană agresivă, care îţi dă impresia că vizează întreaga industrie...
— A, zise ea calmă, văd că ai sesizat.
Alee Lister o privi impasibil. Orice urmă de cordialitate dispăruse de pe chipul său care, acum, îşi reluase aspectul oficial obişnuit, rece şi inflexibil, înlocuind într-o fracţiune de secundă
masca de actor englez de vodevil.
— Da, am sesizat, confirmă el. Şi nu numai eu. În atmosfera actuală, cînd oricine poate fi anchetat, iar cei care plătesc pentru anunţurile lor publicitare sînt al dracului de atenţi să nu dea banii pe mîna unora a căror orientare poate să fie inacceptabilă...
— E un avertisment? se interesă Gretchen.
— Poţi să o iei şi aşa. Un avertisment prietenesc, răspunse el.
— Îţi mulţumesc, dragă. Gretchen îi atinse, uşor, braţul, zîmbind candid. Dar mi-e teamă că
e prea tîrziu: sînt contaminată, sînt o comunistă fanatică în solda Moscovei, care complotează să
distrugă NBC38 şi MGM39 şi urmăreşte să năruiască „Ralston's Cereals”40.
— Astă seară are capsa pusă, Alee. Willie apăruse lîngă ea şi o strîngea tare de cot. Crede că e Halloween41. Haide la bucătărie să-ţi împrospătezi băutura din pahar.
— Mulţumesc, Willie, dar am impresia că e timpul să plec, îl refuză Lister. Mai am două
invitaţii pentru astă seară şi am promis că mă duc şi la petrecerile acelea. O sărută pe obraz pe Gretchen, lăsînd o uşoară boare de eter. Noapte bună, iubiţilor, sper că o să ţineţi seama de ceea ce am spus.
— Am gravat totul pe marmura memoriei, îl asigură Gretchen. Lister se îndreptă spre uşă, cu chipul ca de piatră, cu ochii lipsiţi de expresie, abandonînd paharul, în trecere, pe raftul bibliotecii.
— Ce-i cu tine? întrebă încet Willie. Urăşti banul?
— Îl urăsc pe el, îi răspunse Gretchen.
Se desprinse de Willie, croindu-şi drum printre oaspeţi spre Rudolph şi Julie care continuau să discute într-un colţ al camerei. Un aer de încordare plutea în jurul lor împresurîndu-i ca un zid şi izolîndu-i parcă de atmosfera destinsă şi de zumzetul vioi al discuţiilor din încăpere.
Julie părea că e gata să izbucnească în lacrimi; Rudolph privea încruntat, încăpăţînat.
— E îngrozitor, asta-i părerea mea, spunea Julie cînd Gretchen se apropie de ei.
38 Post de emisiune radio şi televiziune american.
39 Unul din cele mai mari studiouri cinematografice de la Hollywood.
40 Companie de produse alimentare pe bază de grîne.
41 Ajunul sărbătorii religioase „Toji sfinţii” (31 oct).
