— Nu, nu puteţi. Femeia avea un glas strident, de soprană. Cine-i acolo? întrebă ea bănuitore.
— Un prieten, răspunse Rudolph şi întrebă: domnul Jordache e acasă?
— Doarme. La noapte trebuie să se bată şi n-are timp de trăncăneală. Înfuriata femeia trînti receptorul.
Rudolph ţinuse receptorul departe de ureche iar femeia de la capătul firului vorbise tare, încît Gretchen şi Johnny auziseră toată conversaţia.
Rudolph luă de pe scaunul de lingă birou Times- ul, ediţia de New York, şi îl deschise la pagina sporturilor.
— Iată! citi el. Principala confruntare: Tommy Jordache împotriva lui Virgil Walters, la categoria mijlocie, zece reprize, la „Grădinile însorite”
— Sună bucolic, zise Gretchen.
— Eu mă duc, spuse Rudolph.
— De ce? se miră Gretchen.
— La urma urmelor e fratele meu.
— Nu i-am dus dorul zece ani şi pot rezista încă douăzeci, zise Gretchen. Johnny? Rudolph se întoarse spre Heath.
— Îmi pare rău, refuză acesta, dar sînt invitat la un dineu. Să-mi povesteşti cum s-a desfăşurat meciul.
Telefonul sună din nou. Rudolph apuca repede receptorul, dar nu era decît Willie.
— Bună Rudy, îl salută acesta. Larma obişnuita dmtr-un bar îi însoţea vocea. Nu, nu-i nevoie să vorbesc cu ea, spune-i tu ca îmi pare rău, o să fiu reţinut la un dineu de afaceri şi n-o sa ajung acasa decît foarte tîrziu. Aşa că să nu mă aştepte, zise Willie.
Gretchen zîrnbi de pe canapeaua pe care se întinsese.
— Poţi să nu-mi spui ce a vrut să ştiu.
— Nu vine la masă diseară.
— Şi să nu-i aştept.
—
Cam așa ceva.
— Johnny, nu crezi că e timpul să destupăm şi cealaltă sticlă?
260
Pînă goliră sticla, Gretchen chemă o „baby-sitter”46 şi între timp aflară unde sînt „Grădinile însorite”. Făcu un duş, se pieptănă, puse o rochie de lînă de culoare închisă, întrebîndu-se dacă se prezintă comme il faut pentru a participa la o gală de box, dar surprinse privirile aprobatoare ale bărbaților şi le fu recunoscătoare. Nu trebuie să devin o şleampătă, gîndi ea. Niciodată!
Cînd sosi fata care trebuia să aibă grijă de Billy, Gretchen o instrui, apoi plecă împreună cu Rudolph şi Johnny. Intrară într-un local din apropiere unde mai băură un pahar. Johnny tocmai le mulţumea pentru băutură şi se pregătea să plece, cînd Rudolph îl opri.
— Am rămas numai cu cinci dolari în buzunar, rîse el şi adaugă: Johnny, te rog să fii banchdrul meu astă seara şi sa-mi împrumuţi niște bani.
Johnny îşi scoase portofelul, extrase cinci hîrtii de cîte zece dolari pe care i le puse în faţă.
—
E suficient?
—
Mulţumesc. Rudolph băgă banii în buzunar cu indiferenţă. Apoi rise iar.
— Ce-i de ris? se miră Gretchen..
— Nu credeam să ajung ziua cînd n-o să ştiu cîţi bani am în buzunar, răspunse el.
— Ai deja obiceiurile şi deprinderile bogătaşilor, zise Johnny grav Felicitări. Ne vedem mîine la birou, Rudy. Şi nădăjduiesc că fratele tău va învinge.
— Din partea mea poate să-i şi crape capul, replică Gretchen.
În timp ce plasatorul îi conducea la locurile lor, în rîndul al treilea de la ring, tocmai se desfăşura una din întîlnirile preliminare. Gretchen observa ca în sală se aflau puţine femei şi că nici una nu purta, ca ea rochie de lînă neagră. Ea nu fusese niciodată pînă atunci la o gală de box iar daca se intîmpla să se transmită vreun meci la televizor, îl închidea pur şi simplu. Gîndul că doi bărbaţi se pot maltrata în public pentru bani i se parea barbar şi lipsit de orice raţiune, iar chipurile spectatorilor din jur erau exact cele pe care te puteai aştepta să le întîlneşti la un asemenea spectacol.
Nicăieri nu îşi amintea să fi văzut adunate laolaltă într-o singura încăpere, atîtea figuri abrutizate.
Rivalii de pe ring nu se băteau cu tragere de inimă şi nu păreau dispuşi sa se vatame reciproc.
Gretchen privea dezgustată cum se acroşau şi se desprindeau, cum îşi cărau pumni cu nemiluita sau se eschivau, ferindu-se de lovituri. Mulţimea apatică în general, învăluită în norii de fum de tutun se înviora cînd auzea bufnind o lovitură puternică aplicată în plin şi un soi de răcnet de animal sălbatic umplea atunci sala.
Gretchen ştia că Rudolph se ducea din cînd în cînd la gale de box căci îl auzise discutînd entuziast despre unii pugilişti renumiţi, ca Ray Robinson de pildă. Trase cu coada ochiului şi constată că fratele ei părea interesat de ceea ce se petrecea pe ring. Acum, în atmosfera încordată
din sala dominata de duhoarea acră a transpiraţiei ce îi pătrunsese în nări în faţa spectacolului crud marcat de vînătăile vizibile bine pe feţele palide ale adversarilor, caracterul lui Rudolph – aerul acela de superioritate subtila, dezaprobatoare, de gentleman educat, manierele lui politicoase de om binecrescut – îi devenise brusc suspect. Lui Gretchen i se părea că a decăzut la nivelul brutelor din arenă şi din sală.
