Dimineţile sînt ucigătoare, spunea el. Obişnuit cu orele spectacolelor teatrale de la New York, obligaţiile matinale impuse de studiouri nu îl încîntau deloc, determinîndu-l ca, înainte de amiază, să se poarte ca un sălbatic, fapt recunoscut şi de el însuşi.
Ocoli şi ieşi în faţa casei. Păşea cu plăcere, desculţă şi cu inima tresăltînd de bucurie, prin iarba umedă de rouă. Cămaşa de noapte din ţesătură fină de bumbac, aproape transparentă, i se mula pe trup în timp ce mergea. Nu aveau vecini, iar posibilitatea ca vreo maşină să treacă pe acolo la această oră matinală era aproape nulă.
Oricum, în California nimeni nu dădea atenţie felului cum se îmbrăca lumea. Gretchen făcea adesea plajă complet goală, în curte, astfel că la sfîrşitul verii trupul ei căpătase o tentă cafenie accentuată. Cînd se afla în Est, avea grijă să nu se expună la soare, dar aici, în California, dacă nu erai bronzat lumea trăgea concluzia că ori eşti bolnav, ori eşti prea sărac pentru a-ţi permite o vacanţă.
Ziarul, făcut sul şi strîns cu un inel de elastic, zăcea pe aleea din faţă. Îl luă, îl desfăcu şi începu să parcurgă titlurile în timp ce se înapoia în spatele casei. Fotografiile lui Nixon şi Kennedy dominau pagina şi amîndoi promiteau tuturor marea cu sarea. Se întristă puţin pentru Adlay Stevenson şi se întrebă dacă era înţelept şi moral ca o persoană atît de tînără – şi chipeşă – ca John Fitzgerald Kennedy să candideze la preşedinţie.
296
„Un filfizon atrăgător” îl caracterizase Colin, dar părerea lui nu conta prea mult căci era viciată de actorii cu care avea de a face în fiecare zi şi a căror influenţă asupra sa era în mod invariabil negativă.
Gretchen îşi spuse în gînd că nu trebuie să uite să facă din timp formalităţile necesare pentru ca ea şi Colin să fie înregistraţi pe listele de alegători de la New York, unde urmau să se afle în noiembrie, căci fiecare vot împotriva lui Nixon era preţios. Deşi nu mai scria la reviste, ea nu ignora viaţa politică. Perioada dominată de McCarthy o dezamăgise. Dragostea ei pentru Colin, a cărui politică era capricioasă, ca să nu spunem altfel, o determinase să-şi abandoneze credinţe iniţiale şi vechi prietenii. Colin se descria pe sine, de la o epocă la alta, drept socialist lipsit de orice speranţă, nihilist, adept al impozitului unic, monarhist, poziţia adoptată depinzind de persoana cu care se ciorovăia, deşi pînă la urmă vota, de obicei cu democraţii. Nici el, nici Gretchen nu se implicau în activităţile de politică partizană ale coloniei de actori, de sărbătorire a candidaţilor, de susţinere a publicităţii pentru aceştia şi nici la organizarea de cocteiluri pentru colectarea de fonduri nu participau. De fapt, în general nici nu luau parte la petreceri. Lui Colin nu îi plăcea să bea şi avea o părere cît se poate de proastă despre întîlnirile de la Hollywood dominate de băutură şi conversaţii anoste. Nu flirta niciodată şi de aceea batalioanele de femei răpitoare, participante la recepţiile oferite de persoane vestite şi bogate, îl lăsau rece şi nu exercitau nici o influenţă asupra sa. După
anii haotici pierduţi cu destrăbălatul de Willie, Gretchen aprecia calmul domestic şi nopţile tihnite pe care le petrecea cu cel de-al doilea bărbat al ei.
Refuzul lui Colin de „a se angaja în viaţa publică”, cum obişnuia să spună, nu îi dăunase carierei. Numai oamenii lipsiţi de talent sînt siliţi să facă jocul Hollywood-ului, spunea el. Colin îşi afirmase talentul încă de la primul film pe care îl realizase, şi-l reconfirmase cu al doilea, iar acum, la al treilea lung metraj artistic aflat în stadiu de montaj final, era recunoscut ca unul din cei mai dotaţi regizori ai generaţiei sale. Singurul eşec îl înregistrase cînd, după terminarea primului său film, se înapoiase la New York pentru a monta o piesă de teatru care fu însă scoasă de pe afiş după
numai opt reprezentaţii. Dispăruse atunci trei săptămîni încheiate, se înapoiase posomorit şi taciturn.
Trecuseră multe luni pînă se apucase din nou serios de treabă. El nu era făcut să înfrunte eşecul şi o făcuse pe Gretchen să sufere alături de el. Ea îl avertizase din timp că piesa nu fusese îndeajuns lucrată ca să fie lansată, dar el nu ţinuse seama de opinia ei. Totuşi o consulta şi îi solicita părerea în toate domeniile activităţii sale, impunîndu-i să fie total sinceră, iar ea se conforma dorinţei lui. În clipa aceasta pe ea o preocupa o secvenţă din noul lui film pe care îl vizionaseră seara trecută întrun stadiu nefinisat, împreună cu Sam Correy, cel care se ocupa de montaj. Ea sesizase ceva în neregulă, dar nu putuse concretiza şi justifica coerent sentimentul care o stăpînea. Nu îi spusese nimic, după vizionare, dar ştia că la micul dejun el va aborda subiectul şi o va întreba direct. Se înapoie în dormitor. Colin continua să sforăie uşor în poziţia lui „importantă”. Încercă să
rememoreze fragmentul în cauză şi să-l reconstituie cadru cu cadru, pentru a-şi limpezi senzaţia încă vagă şi a-i expune logic părerea ei.
Se uită la ceasul de pe noptieră şi constată că încă era prea devreme ca să-l trezească pe Colin. Îmbrăcă o rochie şi trecu în camera de zi. Biroul din colţul încăperii era ticsit de cărţi, manuscrise, recenzii de romane din secţiunea literară a cotidianului Sunday Times Book Review şi a săptămînalului londonez Publisher's Weekly. Casa nu era prea spaţioasă şi nu exista alt loc pentru 297
teancurile mereu în creştere de ziare şi tipărituri pe care le cercetau metodic amîndoi, în căutare de posibile idei pentru scenarii de filme.
Gretchen luă nişte ochelari de pe masă şi se aşeză să termine de citit ziarul. Erau ochelarii lui Colin, dar i se potriveau şi nu se mai obosi să se ducă să-i ia pe ai ei din dormitor. Se potriveau şi la imperfecţiuni, gîndi ea.
Pe pagina dedicată dramaturgiei se afla recenzia unei piese de teatru care tocmai avusese premiera. Articolul cuprindea elogii la adresa unui tînăr actor de care nimeni nu auzise pînă atunci, iar Gretchen notă să cumpere bilete pentru ea şi Colin de îndată ce vor ajunge în oraş. Pe lista filmelor pentru Beverly Hills văzu că fusese trecut şi primul film al lui Colin, reluat pe ecrane în săptămîna aceea. Decupă cu grijă anunţul ca să i-l arate, cu gîndul că îi va înmuia înverşunarea la care se aştepta din partea lui în timpul micului dejun.
Trecu la pagina sporturilor ca să vadă ce cai participă la alergările de la Hollywood Park din după-amiaza aceea. Amîndoi se duceau la curse, iar Colin – căruia îi plăceau întrecerile de cai –
paria adesea destul de serios. Ultima oară cîştigase suficient ca să-i ofere o broşă foarte drăguţă în formă de rămurică. Dar în ziua aceea nu părea să fie nimic de seamă şi era gata să abandoneze ziarul cînd ochii i se opriră pe o fotografie, care prezenta doi pugilişti antrenîndu-se. O, Doamne, exclamă Gretchen în sinea sa, iată-l din nou, şi citi explicaţia de sub poză: „Henry Quayles cu partenerul de antrenament, Tommy Jordache, la Las Vegas, pregătindu-se în vederea întîlnirii de săptămîna viitoare pentru titlul la categoria mijlocie.” Nu îl mai văzuse şi nu auzise nimic despre el din noaptea aceea de la New York. Ea nu se pricepea în materie de box, totuşi îşi dădea seama că, dacă ajunsese în postura de partener de antrenament, Thomas decăzuse mult după victoria sa de la Queens. Împături la loc, cu grijă, ziarul, nădăjduind că soţul ei nu va observa fotografia. Ea îi vorbise despre Thomas, îi spusese tot ce era în legătură cu el, dar nu voia să aţîţe curiozitatea lui Colin ca nu cumva să-i ceară să-i întîlnească pe fratele ei, ba poate chiar să insiste să asiste la vreunul din meciurile sale.
În bucătărie se auzi mişcare şi ea se duse să-l trezească pe Billy. Îl găsi aşezat pe pat, în pijama, cu picioarele strînse sub el şi cu ghitara în braţe, mîngîindu-i strunele în tăcere. Gretchen îl privea şi simţea că se topeşte: părul blond pur, faţa gravă şi ochii melancolici, obrajii îmbujoraţi, nasul un pic prea mare pe chipul său încă nedezvoltat pe deplin, cam deşirat, cu gîtul subţire de adolescent, picioarele lungi şi fine de mînz, preocupat, concentrat, serios, drag.
Valiza sa gata pregătită se afla pe scaun, cu capacul deschis. Toate lucrurile erau aranjate cu grijă în valiză. Cum-necum şi în ciuda părinţilor – sau poate tocmai datorită lor – Billy se deprinsese să fie foarte îngrijit în acţiunile sale, ba chiar cultivase o pasiune pentru ordine.
Îl sărută pe creştet. Nici o reacţie. Nici ostilitate, dar nici iubire. Ciupea în continuare coardele ghitarei.
— Ţi-ai pregătit totul? întrebă ea.
— Îhî! îşi trase picioarele şi se lăsă să alunece jos din pat. De sub haina descheiată a pijamalei se vedea torsul slab, cu coastele vizibile, uşor de numărat sub pielea străvezie, deşi colorată de soarele arzător al verii californiene de-a lungul zilelor petrecute pe malul oceanului, zbenguindu-se cu fete şi băieţi pe nisipul fierbinte şi prin apa sărată, cu ghitara în braţe. Gretchen era încredinţată că el încă era virgin. Cel puţin nu aflase nimic care să-i dea de bănuit.
298
— Şi tu eşti gata? o întrebă el.
— Toate valizele-s pregătite, doar să le încui, răspunse ea.
Billy nutrea o frică aproape bolnăvicioasă să nu întîrzie la tren, la avion, la invitaţii, la orice; din această cauză şi ea se obişnuise să fie pregătită cu mult înainte cînd era vorba de o acţiune legată de el.
— Ce vrei la micul dejun? îl întrebă Gretchen.
— Suc de portocale, răspunse Billy.
— Doar atîta?
— Prefer să nu mănînc. Ştii că mi se face rău în avion.
— Nu uita să iei cu tine tabletele de Dramamină.
— Daa. Îşi scoase haina de la pijama şi se duse în baie ca să se spele pe dinţi.
După ce Gretchen se mutase în casă cu Colin, Billy refuzase brusc sa mai apară gol în faţa mamei sale. În legătură cu această atitudine a lui existau două explicaţii posibile. Ea ştia că Billy îl admira pe Colin, dar mai ştia că faţă de ea păstrase un anumit resentiment, pentru că trăise cu el înainte de a fi legalizat legătura. Sensibilităţi de copil emotiv, îşi zise Gretchen.
Plecă să-şi trezească soţul. Îl găsise agitîndu-se în pat şi bolborosind în somn: „Ce de sînge, ce de sînge!” Războiul? Sau influenţa subiectelor de pe peliculă? se întrebă ea. Era greu de precizat cu un regizor de sensibilitatea lui Colin.
Gretchen îl trezi sărutîndu-l după ureche. Colin deschise ochii şi rămase cu ei aţintiţi pe tavan, fără să se mişte.
— Iisuse! exclamă el. E încă miezul nopţii.
Ea îl sărută din nou. Acum îi părea rău că se dusese mai întîi la Billy. Într-o bună dimineaţă, cu prilejul unei sărbători naţionale sau religioase, poate că va izbuti în cele din urmă să-l determine pe Colin să facă dragoste. Şi poate că tocmai aceasta fusese dimineaţa hărăzită, iar ea o irosise din cauza neconcordanţei ritmului dorinţelor.
Colin încercă să se ridice, dar gemu şi căzu înapoi în pat.
— Întinde mîna să-l ajuţi pe un biet bătrîn vlăguit, se milogi el. Gretchen îl apucă de mînă
