Fata nu glumea, ea nu obişnuia să glumească. Pentru prima oară Tom avea revelaţia trupului său ca obiect cu altă valoare decît funcţiunile lui propriu-zise. Ştia că are un corp viguros, agil, bun la întreceri şi lupte; dar niciodată nu îi trecuse prin cap că altcineva s-ar putea desfăta privindu-i-l. Îi era puţin ruşine pentru că încă nu avea păr pe piept, iar acolo, jos, păduricea era rară.

Cu mîini experte, fata îşi ridică părul şi îl făcu coc pe creştet; apoi intră şi ea în cadă. Luă

bucata de săpun şi îndată clăbuci sclipitori îi acoperiră trupul. Se săpunea metodic, fără cochetărie.

Se lăsară amîndoi să alunece şi rămaseră înlănţuiţi, mulţumiţi, în apa moleşitoare. Dacă unchiul Harold şi tanti Elsa cu cele două fete ale lor ar pieri pe neaşteptate, el ar rămîne pentru totdeauna în casa asta din Elysium.

Ieşiră din cadă cînd apa începu să se răcească. Clothilde luă un prosop mare, din cele folosite de tanti Elsa şi îi zvîntă trupul lui Tom. Şi în timp ce ea freca şi spăla cada, el urcă în camera lui Jordache, întinzîndu-se în patul cu cearşafuri apretate, răcoroase.

Albine zumzăiau în zig-zag prin faţa ferestrei prevăzute cu jaluzele, umbre verzui învăluiau dormitorul transformîndu-l într-o grotă odihnitoare, biroul lipit de perete părea o corabie pe marea albastră. Aş da foc la o sută de cruci pentru tihna unei asemenea după-amieze, îşi spunea Tom.

Fata păşi uşor în cameră, cu părul revărsat pe spate, pregătită pentru urmarea firească. Avea întipărită pe faţă acea expresie destinsă şi totodată concentrată, cu privirea pierdută în gol, pe care Tom o cunoştea aşa de bine şi după care tînjea. Se lungi lîngă el şi valuri parfumate de santal îl învăluiră. Întinse mîna şi o apucă pe a lui cu gingăşie, iar gestul acesta simplu constituia mărturia dragostei ce i-o purta; un gest firesc, cu totul deosebit de senzualitatea frenetică, dezlănţuită, de liceene avide, a gemenelor sau de actul profesional practicat de femeile de pe strada McKinley din Port Philip. Lui Tom nu îi venea să creadă că există cineva pe lumea asta care să dorească sincer să-l mîngîie în felul acesta.

O posedă tandru, cu duioşie calmă, în timp ce albinele se izbeau nebune în geamurile de la ferestre. O aşteptă, expert de-acum în materie, educat bine şi repede de-acel trup de indiancă şi, cînd totul se sfîrşi, se întinseră pe spate, unul lîngă altul. Iar el ştia că ar face orice pentru femeia aceasta, orice şi oricînd i-ar cere ea.

— Rămîi aşa, te chem eu cînd sînt gata, îi spuse ea şi se strecură afară din pat după ce îl mai sărută o dată pe gît.

Tom o auzi cum umblă prin baie, îmbrăcîndu-se, apoi coborînd uşor scările la bucătărie.

Stătea întins, cu ochii aţintiţi la tavan, şi un amestec ciudat de recunoştinţă şi amărăciune îi inunda inima. Ura faptul că avea numai şaisprezece ani şi că, din cauza aceasta, nu putea face nimic pentru ea. Putea primi ofranda mărinimoasă a trupului ei, se putea furişa noaptea în camera fetei, dar nu îi era îngăduit nici măcar să o scoată la plimbare în parc sau să-i dăruiască o basma. Trebuiau să se ferească pentru a nu da prilej vreunei limbute să clevetească pe seama lor şi pentru a evita ca tanti Elsa, cu ochii ei vultureşti, să descopere noul fard ascuns în sertarul biroului scorojit din camera 125

lipită de bucătărie. Era neputincios, nu o putea scăpa din casa asta blestemată unde robea. De-ar fi avut douăzeci de ani... Sfîntul Sebastian!

Clothilde reveni, fără să facă zgomot, în cameră.

— Vino să mănînci, îl chemă ea.

— Cînd o să am douăzeci de ani, zise el fără a se urni din pat, o să vin şi o să te iau de aici.

Fata zîmbi.

— Bărbatul meu! zise ea, mîngîindu-şi absentă verigheta. Nu zăbovi, mîncarea e caldă.

Tom se îmbrăcă în baie şi cobori la bucătărie. Pe masă, între cele două scaune aşezate faţă-n faţă, erau împrăştiate flori, brumărele de un albastru închis. Ea se ocupa şi de grădină şi de aceea se pricepea la flori. „Clothilda mea e nestemată, o auzise el pe tanti Elsa lăudînd-o. Anul acesta trandafirii au crescut de două ori mai mari”.

— Ar trebui să ai grădina ta, zise Tom aşezîndu-se pe scaun.

Ceea ce nu îi putea oferi în realitate, îi dăruia în intenţie. Era desculţ şi simţea sub tălpi linoleumul neted şi răcoros. Îşi pieptănase părul încă umed, iar cîrlionţii blonzi, deşi, aruncau sclipiri întunecate. Ei îi plăcea ordinea şi voia ca totul să strălucească: oalele, tigăile, mobila, băieţii.

Măcar atîta putea face şi el pentru ea.

Clothilde puse în faţa lui un castron cu ciorbă de peşte.

— Ziceam că ar trebui să ai grădina ta, repetă Tom.

— Mănîncă supa, îl îmbie ea în loc de răspuns, aşezîndu-se pe scaunul ei.

Urmă o pulpă de miel rumenită, de o frăgezime fără pereche, cu garnitură de cartofi presăraţi cu ţelină dată pe râzătoare, pregătiţi la cuptor în aceeaşi tavă cu mielul. Un alt castron plin vîrf cu fasole verde în unt topit, încă unul cu salată de lăptuci şi roşii, o tăviţă cu felii aurii, calde, de pîine prăjită, aşezate de cealaltă parte, precum şi un paralelipiped respectabil de unt alături de o ulcică de lapte rece completau meniul.

Fata îl privea serioasă cum mănîncă şi zîmbi cînd el întinse farfuria pentru o nouă porţie. În timpul cît familia se afla în vacanţă, ea se ducea cu autobuzul în localitatea învecinată unde făcea cumpărăturile din banii ei. Căci negustorii din Elysium ar fi informat-o pe doamna Jordache despre specialităţile de carne şi fructele trufanda pe care fata le cumpărase pentru prepararea ospeţelor în bucătăria stăpînei, cît timp aceasta fusese plecată.

Ca desert îi oferi îngheţată de vanilie, pregătită de ea chiar în dimineaţa aceea, şi o ceşcuţă

cu ciocolată fierbinte. Clothilde cunoştea bine gusturile iubitului ei. Îi mărturisise dragostea cu două

sandvişuri cu şuncă şi roşii, dar realiza că mai ales întreţinerea iubirii necesită un preţ mai ridicat.

— Clothilde, de ce munceşti aici? întrebă Tom.

— Dar unde să muncesc? se miră ea.

Vorbea cu voce gravă, fără inflexiuni, ca totdeauna şi o urmă de accent de franceză

canadiană se observă în pronunţia ei, mai ales cînd rostea W-urile ca V.

— Oriunde. Într-un magazin, într-o fabrică, numai servitoare nu.

— Îmi place să lucrez într-o gospodărie, să gătesc, zise ea. Nu-i chiar aşa de rău. Mătuşa ta se poartă corect cu mine şi mă apreciază. A fost bună cînd m-a angajat acum doi ani, cînd am venit aici. Nu cunoşteam pe nimeni şi nu aveam un ban în buzunar. Şi îmi plac şi fetiţele tare mult, sînt 126

totdeauna curate. Ce aş putea face într-un magazin sau într-o fabrică? Sînt foarte slabă la socoteli, la adunare sau la scădere, iar de maşini mi-e frică. Îmi place să fiu într-o casă.

— În casa altuia! observă Tom. Nu putea admiteca doi nătărăi să-i poruncească întruna Clothildei.

— Săptămîna asta e a noastră, zise ea blînd mîngîindu-i drăgăstos mîna.

— Nu putem ieşi niciodată să ne plimbăm împreună, zise Tom posomorit.

— Ei şi? ridică ea din umeri nepăsătoare. Ce ne lipseşte?

— Sîntem siliţi să ne furişăm ca hoţii! ridică el tonul. Începea să se înfurie pe ea.

— Ei şi? dădu ea din nou din umeri. Sînt multe lucruri în viaţă care merită să le ascunzi. Nu orice e bine să fie dat în vileag, să fie scos la lumină. Şi, la urma urmei, poate că îmi plac tainele.

Şi în timp ce filozofa în felul acesta, pe chip îi străluci unul din rarele ei zîmbete.

— După-amiaza asta...! continuă el cu încăpăţînare, străduindu-se să împlînte sămînţa revoltei, să risipească acea docilitate ţărănească din sufletul fetei. După o... după un banchet ca ăsta... Flutură palma peste masa încă nestrînsă. Nu-i drept! Ar trebui să ieşim, să facem şi altceva, nu doar să stăm pe scaun...

— Ce să facem? întrebă ea cu seriozitate

— În parc cîntă fanfara... Are loc o partidă de baseball, sugeră el.

— Mi-ajunge muzica pe care o aud la patefonul mătuşii Elsa, refuză ea. Du-te tu la baseball, în locul meu, şi ai să-mi spui după aceea cine a cîştigat. Eu îs mulţumită aici. O să mă simt fericită

făcînd curat şi aşteptîndu-te. Atîta timp cît revii acasă nu vreau nimic altceva, Tommy.

— Fără tine, astăzi nu mă duc nicăieri, se dădu el bătut. Se ridică în picioare. Am să şterg farfuriile.

— Nu e nevoie, refuză ea tandru din nou.