— Marinar, la noapte tu mort! Cîine yankeu, la noapte eu tai testicule la tine! Tom pronunţa cuvintele în falset intens, imitîndu-i pe japonezi.
— Ţine-ţi limba aia spurcată! se întoarse spre ei soldatul.
— Pariez că-l întrece în vitejie pe Errol Flynn, îl aţîţă Tom. Pun rămăşag că a umplut un sertar cu medalii cînd s-a întors acasă, dar nu le poartă din modestie.
Soldatul se înfuriase de-a binelea.
— Ascultaţi, copilaşi, de ce nu vă ţineţi pliscul? Am venit ca să vedem filmul...
— Iar noi am venit ca să facem dragoste, replică Tom. Şi începu să mîngîie tacticos obrajii lui Claude. Nu-i aşa, gagico?
— Strînge-mă tare, iubitule, îşi prefăcu Claude vocea. Vai cum îmi palpită sfîrcurile!
— Iar eu sînt în extaz, supralicită Tom. Pielea ta e catifelată ca un funduleţ de bebeluş...
— Muşcă-mi urechea, dragule! continuă jocul Claude. Oooh! Îmi vineee!...
— Destul! se întoarse furios soldatul. Îşi scosese mîna din bluza fetei, în cele din urmă.
Duceţi-vă la dracu!
Vorbise tare şi cîţiva spectatori din faţă sîsîiră, cerînd să se facă linişte.
— Noi am plătit pentru locurile astea şi nu ne mişcăm de aici, protestă Tom.
— O să vedem noi! Soldatul se ridică în picioare. Avea aproape un metru optzeci. Îl chem pe plasator.
— Nu te lăsa provocat de ticăloşii ăştia, Sidney. Stai jos, îl povăţui fata.
— Sidney, te-am prevenit că te ţin răspunzător pentru limbajul prietenei tale! Te avertizez pentru ultima oară! îl ameninţă Tom.
— Plasator! chemă soldatul spre fundul sălii unde, în ultimul rînd, sub lumina de la ieşire, moţăia un individ ce purta o haină uzată, cu fireturi aurii.
— Sst! Sst! se auzi din mai multe locuri în întunericul sălii.
— Ăsta soldat! Cheamă întăriri în ajutor! îl zeflemisi Claude.
— Stai jos, Sidney! îl trase de mînecă fata. Sînt doar nişte puştani mucoşi
— Încheie-te la bluză, Angela! Ţi se vede ţîţica!
Tom se ridică în picioare să-l întîmpine pe soldat în cazul în care ar fi atacat.
12
— Te rog să te aşezi, interveni foarte politicos Claude, cînd se apropie plasatorul. E partea cea mai frumoasă a filmului şi nu vreau să o ratez.
— Ce se-ntîmplă aici? întrebă plasatorul, un bărbat de vreo patruzeci de ani, obosit, care peste zi muncea la o fabrică de mobilă.
— Dă-i afară pe obraznicii ăştia! îi ceru soldatul. Spun trivialităţi în faţa acestei domnişoare.
— L-am rugat doar să-şi scoată capela, nu-i aşa Tom? se disculpă Claude.
— Da, domnule, confirmă Tom, aşezîndu-se la locul său. Prietenul meu suferă de o boală
de ochi foarte rară.
— Ce? se zăpăci plasatorul.
— Dacă nu-i arunci afară, o să fie scandal! ameninţă soldatul.
— De ce nu vă aşezaţi în altă parte, băieţi? le sugeră plasatorul.
— V-a explicat doar, am o boală de ochi foarte rară, îi răspunse cu prefăcută nevinovăţie Claude.
— Sîntem într-o ţară liberă, interveni Tom sentenţios. Plăteşti biletul şi te aşezi unde îţi place. Cine se crede el? Adolf Hitler? Se crede mare mahăr doar pentru că poartă uniformă militară!
Pariez că nu s-a dus mai departe de Kansas City, Missouri, ca să-i combată pe japi. Şi mai vine aici ca să dea exemple proaste tineretului, mulgînd o fată! În public!
— Dacă nu-l azvîrli afară imediat, îl iau la palme, mîrîi soldatul. Vocea îi devenise groasă, strîngea şi desfăcea convulsiv pumnii.
— Ai vorbit urît, am auzit şi eu, se adresă plasatorul lui Tom. Afară cu voi!
De-acum, puţinii spectatori vociferau şi huiduiau cu toţii. Plasatorul se aplecă şi îl apucă de pulover pe Tom. Cînd îi simţi palma uriaşă, Tom îşi dădu seama că nu are rost să se opună, de aceea se ridică, docil, şi îşi chemă prietenul:
— Haide, Claude. Apoi îi spuse plasatorului: Foarte bine, domnule, plecăm. Nu vrem să
provocăm tulburări. Dar să ne dai banii înapoi.
