Rezolvarea din final serveşte ideal ideea centrala a cărţii. Cine a adus-o, de fapt, pe Doruntina? Besa, jurământul sfânt al fratelui ei, element de bază al noii morale propuse de Kostandin, afirmă cu tărie căpitanul Stresi.
Atmosfera şi elementele ambientale subliniază, în cazul prozelor traduse, dramatismul faptelor. În Aprilie spulberat, de exemplu,
— 14 —
decorul este acoperit aproape permanent de o negură lugubră, culorile predominante sunt albul şi negrul, obiectele de uz casnic sunt cioplite în lemn de stejar greu şi masiv, replicile sunt riguros măsurate – motiv pentru care elocinţa lui Besian Vorps impresionează neplăcut –, monologul este aspru şi explicit, descrierile sunt reduse la strictul necesar şi în concordanţă cu starea sufletească a personajelor, totul realizat cu o economie maximă de mijloace, proprie lui Kadare. Aglomerarea de amănunte, unele semnificative, altele, în aparenţă, nu, din Comisia serbării, pare să
dea desfăşurărilor o direcţie normală, aşteptată, în niciun caz atât de surprinzătoare. Totul decurge firesc, aşteptăm cu toţii recepţia din seara de 31 martie, numai că autorul ne surprinde printr-un coup de foudre: invitaţii albanezi sunt ucişi până la unul. Autorul ne surprinde şi de această dată cu un deznodământ neaşteptat, pregătit de-a lungul a zeci de pagini şi totuşi imprevizibil.
În final, trebuie să facem cunoscut cititorului că prozele editate acum de Univers au cunoscut versiuni în câteva limbi europene, traducerea lor în limba română constituind un nou şi necesar contact cu o literatură tânără şi ambiţioasă, literatura albaneză. Şi, fireşte, cu un reprezentant de excepţie al ei, Ismail Kadare.
MARIUS DOBRESCU
— 15 —
KOSTANDIN
ŞI
DORUNTINA
— 16 —
Capitolul întâi
Stresi era încă în pat, când i se păru că aude ciocănituri în poartă: dang, dang, dang. Îşi înfundă capul în pernă în speranţa că nu le va mai auzi, dar nu peste mult timp ele răsunară din nou. „Cine dracu’
să fie atât de devreme?” se întrebă supărat şi aruncă velinţa de pe el.
Coborând scările auzi pentru a treia oară bătăile, dar acum pricepu, după ritmul în care mânerul metalic lovea în poartă, cam cine ar fi putut să fie afară. Trase zăvorul de fier şi, cu o singură smucitură, deschise poarta. Întrebarea: „Ce naiba mă scoli cu noaptea-n cap?”, chiar dacă nu o rosti, îi stăruia în ochii buhăviţi şi pe întreaga figură.
— S-a întâmplat ceva, se grăbi să-i spună ajutorul său.
Stresi continuă să-l privească întrebător, parcă avertizându-l: să
vedem, dacă ceea ce s-a întâmplat îţi justifică venirea la mine la un asemenea ceas. El ştia însă că în asemenea cazuri ajutorul său greşea rar şi că, de câte ori intenţionase să-l repeadă, în ultimul moment fusese obligat să-i dea dreptate. Acum ar fi vrut ca acesta să
fi greşit într-adevăr, aşa încât să poată să-l bruftuluiască în voie.
— Ei? făcu în cele din urmă.
Privirea ajutorului se fixă pentru o clipă în ochii şefului său, după
care, făcând un pas înainte, omul raportă:
— Bătrâna doamnă Vranaj şi fiica ei, Doruntina, sosită azi-noapte în condiţii misterioase, sunt în agonie, gata-gata să-şi dea sufletul.
— Doruntina? făcu Stresi uluit. Cum aşa?
Ajutorul răsuflă uşurat: venirea lui era pe deplin justificată.
— Cum aşa? repetă Stresi şi se frecă la ochi ca pentru a-şi goni şi ultima urmă de somn. Adevărul e că dormise tare prost. Nu i se mai întâmplase niciodată ca după o deplasare de serviciu de două
săptămâni, prima noapte petrecută acasă să fie atât de agitată. Nu somn, ci un adevărat coşmar. Cum aşa? se întrebă pentru a treia oară. Doruntina s-a căsătorit atât de departe încât nu a putut participa nici măcar la doliul familiei.
— Tocmai, zise ajutorul. V-am spus doar: a sosit în condiţii absolut misterioase.
— Şi?
— Şi acum zac amândouă la pat, în agonie.
— Ciudat! Sunt lovite, e vorba de-o crimă?
Ajutorul dădu din cap.
— 17 —
— Nu cred. E mai degrabă vorba de un şoc.
— Le-ai văzut?
— Da. Delirează amândouă. Mama o întreabă: cine te-a adus, fată?
Ea îi răspunde: frate-meu, Kostandin.
— Kostandin? Kostandin e mort de trei ani, împreună cu ceilalţi fraţi.
— Asta îi spune şi maică-sa, după cum m-au informat vecinele care le stau la căpătâi. Dar fata susţine că aseară, târziu, puţin după
