— Nu, dădu din cap. Începe imediat.
— Stăm şi noi? o întrebă în şoaptă Besian pe Diana.
— Cum vrei tu, zise ea.
7 Joc popular în care participanţii se întrec în aruncarea unei greutăţi de piatră de cca. 2–3 kg.
— 168 —
Ochii muntenilor, îndeosebi cei ai femeilor şi copiilor, le urmăreau fiecare mişcare, dar cei doi se obişnuiseră deja cu asta. Diana se ferea doar să întâlnească privirile libidinoase ale geometrului.
Împreună cu celălalt, care la han fusese prezentat drept medic, îl urmau pas cu pas pe Ali Binaku, deşi acesta din urmă nu li se adresase niciodată, ca şi cum nici n-ar fi fost cu ei.
O mişcare rapidă a oamenilor le indică fără greş că se apropia ora ceremoniei. După ce-i părăsi pe oaspeţi, Ali Binaku şi ajutoarele sale începură un du-te-vino de la un grup de săteni la altul. Abia acum, după ce mulţimea se urnise din loc, Besian şi Diana observară
vechile pietre de hotar care străbăteau coasta dintr-un capăt într-altul.
Brusc, peste deal se lăsă o linişte apăsătoare. Diana îl cuprinse pe Besian cu braţul şi se sprijini de el.
Şi dacă se întâmplă ceva? zise.
— Ce anume?
— Toţi au puşti, nu vezi?
El o privi mustrător şi vru s-o întrebe: iar tu, când i-ai văzut pe muntenii aceia cu umbrelele lor sparte ţi-ai închipuit că poţi glumi cu legea pământului? Acum simţi primejdia, nu? Dar imediat îşi aminti că ea nu spusese nimic despre umbrele şi că totul se petrecuse doar în capul său.
— Să fie careva împuşcat? insistă. Nu cred.
Adevărul e că toţi muntenii erau înarmaţi şi că peste coastă se instalase o alarmă tăcută. Ici-colo, pe mânecile lor se zărea şnurul negru. Diana se lipi şi mai tare de soţul ei.
— Va începe imediat, zise el, fără să-şi ia ochii de la bătrânii care se ridicaseră acum în picioare.
Diana se simţea ciudat de apatică. Involuntar, rotindu-şi privirea în jur, zări trăsura. Oprită într-un colţ de pajişte, neagră, arborându-şi ornamentele rococo ale uşilor şi arcurile noi, tapisată în catifea ca o lojă de teatru, părea complet străină de fondul gri-alpin. Femeia vru să-l tragă de mână pe Besian şi să-i spună „priveşte trăsura”, dar tocmai atunci el îi şopti:
— Începe.
Unul dintre bătrâni se desprinse din grup şi se pregătea să facă
ceva.
— Să ne dăm mai aproape, zise Besian şi o trase pe Diana după
sine. Se pare că bătrânul acela a fost ales de ambele tabere pentru a marca hotarul.
— 169 —
Bătrânul făcu câţiva paşi. Apoi se opri dinaintea unui bolovan şi a unei hălci umede de pământ. În jur se făcu oarecum linişte sau aşa li se păru lor, pentru că, în realitate, zgomotul mulţimii era mult mai iluzoriu decât vuietul permanent al muntelui şi deci nu stătea în puterea oamenilor să reinstaureze liniştea. Şi totuşi, aşa li se păru.
Bătrânul se aplecă, prinse cu amândouă mâinile bolovanul şi-l săltă pe umăr. Cineva îi puse pe acelaşi umăr şi bulgărele de pământ.
Chipul bătrânului, uscat, cu pete cenuşii, era imobil. Atunci, peste liniştea locului, răsună un glas strident, vibrând ca un clopot, dintr-o direcţie necunoscută:
— Dezleagă-i, aşadar, şi dacă o vei face cu strâmbătate povara păcatului să te strivească pe ceea lume.
Ochii bătrânului priviră câteva clipe în gol. Era greu de crezut că
picioarele l-ar fi putut asculta fără ca trupul decrepit să se năruie la pământ. Dar iată că bătrânul se mişcă.
— Să ne apropiem, şopti Besian.
Ajunseră chiar în mijlocul mulţimii ce păşea în urma bătrânului.
— Cine vorbeşte aşa? întrebă Diana tot în şoaptă.
— Moşneagul, zise Besian la fel de încet. Jură, cu bolovanul şi pământul în cârcă, după cum cere kanunul.
Glasul bătrânului, profund, ca un ecou de genune, se auzea cu greu.
— Cu piatra şi pământul ăsta, ce luatu-le-am asupra mea, din mărturiile cele vechi, adeveresc că aici şi aici sunt hotarele din moşi-strămoşi ale păşunii şi aici le hotărăsc şi eu. Iar dacă mint, sufletul să-mi fie apăsat de piatra şi pământul ăsta dincolo de viaţă.
Bătrânul şi, împreună cu el, mulţimea de oameni străbătea încet pajiştea. Se auziră pentru ultima oară cuvintele lui:
— Iar dacă mint, sufletul să-mi fie apăsat de piatra şi pământul ăsta dincolo de viaţă, şi bătrânul dădu drumul jos celor doi bolovani.
Câţiva dintre sătenii ce veneau în urma lui începură imediat să
sape în locurile indicate.
