― Rochia la spălat, bluza la spălat, şi eu trebuie să mă îmbrac. Cu ce? Asta-i problema. Ai cuvîntul.
― Nu, serios, cu ce te-mbraci?
― Îmbracă-mă.
― Cu ce?
― N-ai prietine?
― Ei!
Dănuţ se roşise. Olguţa zîmbea.
― Tu ştii că pămîntul e rotund?
― ...?
― Nu ştiai? Află.
― Olguţa, serios, cu ce te-mbraci?
― Dacă pleci, urmă imperturbabilă Olguţa, dintr-un punct al pămîntului, şi ai fire de globtrotter, ajungi la acelaşi punct. Aşa şi eu. Plec de la pantaloni ―
singura mea îmbrăcăminte în momentul de faţă ― şi ajung tot la pantaloni, la pantalonii tăi însă.
― Te-mbraci c-o uniformă de-a mea?
― Ai sesizat?
― Aa! Ar fi nostim! I-am face o farsă lui Mircea!... Nu, serios, Olguţa?
― Nu, serios, Olguţa?... Eşti extraordinar! Cum spun ceva serios, familia crede că-i glumă! Tu eşti perechea Melizandei. Îi spun: "Melizando, junele R.M.S."...
― Ce-i asta?
― Adică cine-i ăla, vrei să spui?
― Cine-i?
― R.M.S., adică Minodor Stratulativ plus R. R. e de la mine.
― Cine-i acest caraghios?
― Nu-i de loc caraghios, să mă ierţi! Licenţiat în drept, secretarul lui papa; un preafrumos june ― un Pelleas, în stilul tău.
― Şi ce-i cu el?
― Ascultă cu răbdare ş-ai să vezi. Vra să zică îi spun Monicăi: junele R.M.S. e cupidonizant faţă de tine. Răspunsul: "Nu! Serios?" Întocmai ca tine. Ascultă, Benjaminule, un aforism: numai oamenii glumeţi vorbesc serios. De asta-mi place
mie Caragiale, şi ţie nu.
― Serios, Olguţa, îi face curte Monicăi?
― Serios, foarte serios, arhiserios. Dacă vrei, mă jur.
― Şi Monica?
― Monica? Monica-i Monica! întreab-o.
― Şi-l cheamă Stratulativ?
― Plus Minodor.
― E ridicol.
― Numele, el nu. Şi după cum ştii, omul face numele.
― N-are nici-o importanţă! Da-mi pare aşa de curios să ştiu că cineva îi face curte Monicăi!
― Nu-i curios de loc. Cînd e aşa de frumoasă! îi face curte tot Iaşul. Aş putea face un catalog cu numele admiratorilor.
― Poate! Da mie-mi pare curios .... Orice mi-i spune tu, n-o pot vedea pe Monica între oameni. Eu o văd la noi la Medeleni, cu noi, în livadă. N-o văd pe Monica decît la o parte de lume, ca o icoană, ştiută din copilărie, pe acelaşi părete alb, în aceeaşi odaie tăcută...
Cu mînile în buzunar, Dănuţ se plimba prin odaie, agitat. Olguţa muşca dintr-un covrig.
― ...Uite, urmă Dănuţ, numai fraza aceasta: "Minodor Stratulativ îi face curte Monicăi", e jignitoare...
― Jignitoare? Pentru cine?
