― Pentru Monica.
― Nu se ştie! Asta numai ea poate s-o spună.
― Nu. Din alt punct de vedere, din punct de vedere estetic. Pe tine nu te...
jigneşte...
― Iar?
― ...nu te supără noţiunea aceasta mondenă, frivolă, "a face curte" alăturată de numele Monicăi?
― Dragă Metaforel, expresia "a face curte" e incomplectă. E întreagă, şi poate fi discutată numai atunci cînd îi adaugi şi persoana care face curte.
― Nu, Olguţa. Şi numele acesta Monica, şi... sora noastră...
Olguţa zîmbi.
― ...care-l poartă aşa de firesc, ca ceva religios. "A face curte", alături de cuvîntul Monica, e o impietate, o dezarmonie, ca o cutie cu fard alături de o evanghelie.
― Scrie-i Melizandei că eşti jignit de succesele ei şi că alături de numele ei nu admiţi decit cuvîntul "dragoste": asta-i ideea, nu?
Dănuţ se înroşi şi se întoarse cu faţa spre fereastră.
Olguţa-şi reluă scrisul.
"Dragă mamă,
Degeaba te superi. Neculai nu-i nici stilat, nici meloman. Oricît i-ai spune să
nu intre într-o odaie fără să nu bată la uşă, el va intra; şi oricît te vei enerva că tederanjează de la pian cu discursurile lui, el te va deranja. Dar de data aceasta, fie,că face ― cum se spune în stil democratic. O compoziţie de-a Olguţei ― avînd ca
temă "cum este şi ce face Benjaminul" ― atîrnă mai greu, chiar într-o inimă
fanatică, decît o sonată de Beethoven..
Cum este Benjaminul? Mare şi frumos.
Ce face? Bine, merci.
Ce-ai spune, mamă dragă, dacă, urmîndu-ţi sfaturile, după aceste două
concise răspunsuri, m-aş iscăli? Vezi, mamă dragă, că uneori e mai utilă in-suportabila limbuţie a Olguţei decît muţenia scumpă la vorbă şi la scris aBenjaminului.. ."
― Olguţa, ce scrii tu de-atîta vreme?
― Pardon, pardon! îl opri Olguţa acoperind scrisoarea cu mîna. Fii discret, Metaforel!
― De ce nu-mi arăţi?
― Fiindcă nu se poate.
― Olguţa!
― Ce-ai păţit!
― Evrika! Tu scrii, răspică Dănuţ accentuat, sărutînd-o pe amândoi obrajii.
― Stop! Stop!... Ei, da, scriu.
― Scrii, Olguţa? Şi tu scrii? jubilă Dănuţ, bătînd din palme.
― Sigur, scriu scrisori, după cum vezi!
― Fii sinceră, Olguţa. Mărturiseşte: şi tu faci literatură.
― Nuuu! Faci tu pentru tot neamul!
― Dacă-i adevărat ce spui, rău faci că nu scrii, Olguţa. Păcat!
― Ţi-e poftă de scris? Poftim: pune-te şi scrie mamei. De cînd nu i-ai scris?
― ...îi scriu cîte-o carte poştală... din cînd în cînd.
― De cînd nu i-ai scris?
― ...De la Crăciun, mi se pare.
― Eu sînt sigură. Ascultă Benjaminule, un alt aforism: Cel mai crud animal e poetul sentimental, tigrul, care are o reputaţie de cruzime bine stabilită, mănîncă
