- Nu te învăţa să cauţi pretexte ca să nu scrii înainte de a învăţa să scrii. Ăsta-i un privilegiu al profesioniştilor şi trebuie să ţi-l câştigi.
- Eu cred că, dacă sunt ajutoarea dumneavoastră, trebuie să fiu în toate privinţele.
Am zâmbit cu blândeţe.
- Acum, că tot ai spus asta, chiar am ceva să te rog. Nu, nu te speria. Are de-a face cu Sempere.
Am aflat că nu prea are bani şi librăria e în pericol.
- Nu se poate.
- Din păcate aşa stau lucrurile - dar nu-i nimic, fiindcă n-o să lăsăm să se agraveze situaţia.
- Fiţi atent, că domnul Sempere e foarte orgolios şi n-o să vă dea voie să... Aţi şi încercat, nu-i aşa?
Am încuviințat.
- De aceea m-am gândit că trebuie să fim mai şireţi şi să recurgem la mijloace neortodoxe şi la înşelăciune.
- Specialitatea dumneavoastră.
Am ignorat tonul reprobator şi mi-am continuat expunerea.
- M-am gândit în felul următor: ca din întâmplare, să apari pe la librărie şi să-i spui lui Sempere că sunt un căpcăun, că te-ai săturat de mine...
- Până aici e verosimil sută la sută.
- Nu mă întrerupe. Îi spui toate astea, după care îi mai spui şi că te plătesc mizerabil ca să fii ajutoarea mea.
- Dar nu-mi plătiţi nici o centimă...
Am suspinat, înarmându-mă cu răbdare.
- Când o să-ţi spună că îi pare rău, ceea ce va spune, faci o faţă de domniţă la ananghie şi îi mărturiseşti, dacă se poate cu lacrimi în ochi, că tatăl tău te-a dezmoştenit şi că vrea să te bage la mănăstire şi, de aceea, te-ai gândit dacă nu cumva ai putea lucra acolo câteva ore, de probă, în schimbul a trei la sută comision din ceea ce vinzi, ca să-ţi făureşti un viitor departe de mănăstire, ca o femeie partizană a libertăţii absolute şi dedicată difuzării literelor.
Isabella se uită în altă parte.
- Trei la sută? Vreţi să-l ajutaţi pe Sempere, sau să-l jupuiţi?
- Vreau să-ţi pui o rochie ca aceea de deunăzi, să te dichiseşti cum ştii tu şi să-i faci vizita când fecioru-său e la librărie, ceea ce se întâmplă de obicei după-amiaza.
- Vorbim de arătosul?
- Câţi feciori are domnul Sempere?
Isabella socoti în sinea ei şi, când începu să vadă încotro băteam, îmi azvârli o privire iritată.
- Dacă tata ar şti ce minte perversă aveţi, şi-ar cumpăra o puşcă.
- Singurul lucru pe care ţi-l spun este să te vadă feciorul.
Iar tatăl să vadă cum te vede feciorul.
- Sunteţi mai rău decât credeam. Acum vă ocupaţi cu traficul de femei.
- E doar caritate creştină. În plus, ai recunoscut că fiul lui Sempere e arătos.
- Arătos şi un pic nătâng.
- Să nu exagerăm. Sempere-junior e pur şi simplu un pic timid în prezenţa sexului femeiesc, ceea ce îl onorează. E un cetăţean model care, deşi conştient de efectul persuasiv al înfăţişării sale plăcute şi prezentabile, practică autocontrolul şi ascetismul, din respect şi devoţiune faţă de puritatea nepătată a femeii barceloneze. Să nu-mi spui că asta nu-i conferă o aură de nobleţe şi de farmec care îţi gâdilă instinctele, cel matern şi cele periferice.
- Uneori cred că vă urăsc, domnule Martin.
- Agaţă-te de sentimentul ăsta, dar nu-l învinovăţi pe bietul mezin Sempere pentru deficienţele mele, întrucât el este, în curăţia lui, pâinea lui Dumnezeu.
- Noi ne-am învoit că n-o să-mi căutaţi logodnic.
- Nu vorbeşte nimeni de nici o logodnă. Dacă mă laşi să termin, îţi spun ce mai e.
- Continuaţi, domnule Rasputin.
- Când Sempere-tatăl va spune da, cum va şi spune, vreau ca în fiecare zi să stai două sau trei ore la tejgheaua librăriei.
- Îmbrăcată în ce? În Mata Hari?
- Îmbrăcată cu buna-cuviinţă şi cu bunul-gust ce te caracterizează. Frumuşică, sugestivă, dar fără
stridenţă. Dacă e nevoie, recuperezi una din rochiile Irenei Sabino, însă una decentă.