EDWARD ST AUBYN
Seria: Patrick Melrose
Volumul 2
VEȘTI RELE
Original: Bad News (1998)
Traducere din limba engleză de:
CIPRIAN ȘIULEA
2019
VP - 2
1.
Patrick se prefăcea că doarme, sperând ca locul de lângă el să rămână
neocupat, dar în curând auzi cum o servietă era strecurată în compartimentul de bagaje de deasupra. Deschise ochii fără tragere de inimă
și văzu un bărbat înalt, cu nas cârn.
— Bună, eu sunt Earl Hammer, se prezentă bărbatul, întinzând o mână
mare și pistruiată, plină de păr blond des, cred că stau lângă dumneata.
— Patrick Melrose, spuse Patrick mecanic, oferindu-i domnului Hammer o mână lipicioasă și ușor tremurătoare.
∵
La începutul serii trecute, George Watford îl sunase pe Patrick din New York.
— Patrick, dragul meu, spusese el cu o voce tensionată și tărăgănată, ușor întârziată de faptul că traversa Atlanticul, mă tem că am să-ți dau cea mai groaznică veste: tatăl tău a murit acum două nopți, în camera lui de hotel. N-am reușit deloc să dau de tine sau de mama ta – cred că ea e în Ciad, cu Asociația Salvați Copiii –, dar simt nevoia să-ți spun ce sentimente mă
încearcă; după cum știi, l-am adorat pe tatăl tău. În mod ciudat, el ar fi trebuit să ia prânzul cu mine la Key Club în ziua în care a murit, dar, desigur, n-a mai apărut; îmi amintesc că m-am gândit cât de puțin obișnuit e acest lucru pentru el. Trebuie să fie un șoc absolut groaznic pentru tine. Știi, Patrick, tuturor le plăcea de el. Le-am spus unor membri și servitori de acolo, și le-a părut foarte rău să audă că a murit.
— Unde e acum? întrebă Patrick rece.
— La Frank E. MacDonald, pe Madison Avenue: aici toată lumea se duce la casa asta de pompe funebre, cred că e foarte bună.
Patrick promise că de îndată ce ajunge la New York avea să-l sune pe George.
— Îmi pare rău că eu sunt cel care-ți dă aceste vești atât de proaste, spuse George. În perioada asta grea o să ai nevoie de mult curaj.
— Mulțumesc pentru telefon, spuse Patrick, ne vedem mâine.
— La revedere, dragul meu.
Patrick puse jos seringa pe care o spăla, se așeză lângă telefon și rămase nemișcat. Oare era o veste proastă? Poate că avea nevoie de mult curaj să nu danseze pe stradă, să nu zâmbească prea larg. Prin geamurile murdare, VP - 3
încețoșate ale apartamentului lui se revărsa lumina soarelui. Afară, în Parcul Ennismore, frunzele platanilor erau dureros de strălucitoare.
Dintr-odată, Patrick sări de pe scaun.
— Nu o să scapi așa ușor, murmură el vindicativ.
Mâneca cămășii lui suflecate căzu, absorbind dâra de sânge de pe braț.
*
— Știi, Paddy, spuse Earl, chiar dacă nimeni nu-i spunea lui Patrick
„Paddy”, am făcut o grămadă de bani și m-am gândit că e timpul să mă bucur de unele lucruri plăcute din viață.
Trecuse jumătate de oră de zbor și Paddy era deja cel mai bun prieten al lui Earl.
— Foarte inteligent din partea ta, icni Patrick.
