Tânărul se apropie de locul pasagerului din faţă şi bătu în geam. Domnişoara Vera se încruntă. El zâmbi şi-i făcu semn să coboare geamul. Mama lui Ruth stătea neliniştită
în spatele lui.
— Ce naiba? spuse domnişoara Vera.
— Poate-ar trebui să coborâţi geamul şi să vedeţi ce doreşte, sugeră Cal.
— N-o să fac eu aşa ceva!
Îi aruncă tânarului o privire piezişă. Faţa lui strălucea în soarele dimineţii şi-i zâmbi îndemnând-o din nou printr-un gest să coboare geamul. Ruth se mişcă pe bancheta din spate până pe partea cealaltă a maşinii şi coborî geamul.
— Ruth! exclamă domnişoara Vera.
— Pot să te-ajut cu ceva? îl întrebă Ruth.
— Eu sunt domnul Blaire, spuse tânărul şi întinse mâna ca s-o strângă pe-a lui Ruth.
— Mă bucur să vă cunosc, domnule Blaire, spuse ea. Eu sunt Ruth Thomas.
— Nu-i adevărat! declară domnişoara Vera.
Se învârti în scaun cu o agilitate ieşită din comun, uitându-se urât la tânărul bărbat.
— Nu eşti domnul Blaire. Domnul Blaire are o mustaţă argintie!
— Acela este tatăl meu, doamnă. El s-a pensionat şi acum eu conduc magazinul.
— Spune-i tatălui tău că domnişoara Vera Ellis doreşte să-i vorbească.
— I-aş spune cu mare plăcere, dar nu este aici. Tatăl meu locuieşte în Miami, doamnă.
— Mary!
Mama lui Ruth se grăbi spre Buick şi băgă capul pe geamul lui Ruth.
— Mary, când s-a întâmplat asta?
— Nu ştiu. Nu ştiu nimic despre asta.
— N-am nevoie de haine, spuse Ruth. N-am nevoie de nimic. Haideţi să mergem acasă.
— Când s-a pensionat tatăl tău? îl întrebă mama lui Ruth pe tânărul domn Blaire.
Era palidă.
— Acum şapte ani, doamnă.
— Imposibil! M-ar fi anunţat, spuse domnişoara Vera.
— Putem merge la alt magazin? întrebă Ruth. Nu mai este un alt magazin în Concord?
— Nu mai există nici un alt magazin în afară de Blaire’s, spuse domnişoara Vera.
— Ei bine, ne bucurăm să auzim că aşa credeţi, spuse domnul Blaire. Sunt sigur că
vă putem oferi ceva, doamnă.
Domnişoara Vera nu răspunse.
— Tatăl meu m-a învăţat tot ce ştia, doamnă. Toţi clienţii lui sunt acum clienţii mei.
La fel de satisfăcuţi ca întotdeauna.
— Scoate-ţi capul din maşina mea.
— Poftim?
— Scoate-ţi dracului capul din maşina mea.
Ruth începu să râdă. Tânărul se retrase şi o porni ţanţoş şi repede spre magazin.
Mary îl urmă, încercând să-l îmbuneze, atingându-l pe braţ, dar el îşi feri mâna.
— Domnişoară, nu e deloc amuzant.
Domnişoara Vera se răsuci în scaun şi-i aruncă o privire plină de răutate lui Ruth.
— Scuze.
