— Nu-i cazul să mă compătimeşti. Mătuşa mi-a fost ca o mamă. Şi tu ai fost crescută de o mătuşă, nu ?
— Da, mătuşa Bea, zise ea cu o vădită amărăciune, ceea ce îl făcu pe Marcus să râdă.
— Prietena ta Emily mi-a spus că mătuşa ta nu era o femeie agreabilă, ci chiar rigidă.
Catherine intui intenţia lui:
— Te rog să nu-ţi faci o impresie greşită. Eu nu-i semăn.
— Pe mine încerci să mă convingi, sau pe tine?
— Nu ţi-am refuzat acea ofertă degradantă din cauza educaţiei primite de la mătuşa mea. Tu eşti un bărbat căsătorit şi chiar dacă n-ai fi, tot nu ţi-aş deveni amantă.
Marcus spuse impacientat:
— Nu la asta mă gândeam.
— Dar la ce te gândeai?
— Mă gândeam că atunci când mă uit la tine, văd mai mult decât o femeie. Tu ai multe calităţi, dar nu le laşi să se vadă.
126
Catherine spera să-şi poată masca surprinderea:
— Nu prea înţeleg ce vrei să spui.
— Uneori eşti plină de pasiune şi oarecum nesăbuită, pentru ca, dintr-o dată, să te transformi într-un aisberg.
— Joc un rol, cel pe care-l cunoşti.
— Dar cum eşti în realitate?
Cat nu se simţea în largul ei şi hotărî să schimbe subiectul. Văzând bagajele care se aflau în mijlocul camerei, ea întrebă:
— Unde este camera ta, Marcus?
După ce se aşeză mai bine în fotoliu, el făcu o grimasă:
— A, da, camera mea. Ce-ai zice dacă tradiţia familiei Wrotham prevede ca lordul şi soţia sa să doarmă în aceeaşi încăpere?
— Ţi-aş răspunde că nu-mi pasă de tradiţiile voastre.
— Eram sigur c-o să spui asta.
Marcus se ridică şi porni spre uşă.
— Marcus?
— Poftim?
— Ce le vei spune celorlalţi?
— Dacă întreabă cineva, o să-i explic că ai primit o asemenea educaţie încât nu concepi să împarţi camera cu un bărbat, chiar dacă este soţul tău. Şi cred că nu sunt prea departe de adevăr, nu?
Marcus ieşi din încăpere fără să mai aştepte răspunsul.
CAPITOLUL 15
În seara aceea, Penn sosi ultimul la masă. Când îl văzu pe Marcus aşezat în capul mesei, în locul pe care îl ocupa el de obicei, murmură ceva printre dinţi şi se aşeză pe scaunul liber de lângă mama lui. Catherine îşi dădu seama. Ea cunoştea prea bine aceste manifestări. Penn băuse din nou.
Trecuse de la faza de expansivitate la cea de tăcere. În cazul tatălui ei, ar fi urmat o serie de lamentări penibile, sau de acuzaţii aduse celor din jur. Când Penn îi ceru valetului să-i toarne un pahar de vin, pe care îl bău pe nerăsuflate, ea 127
simţi cum i se strânge inima.
— Tus ojos son azules (Ai ochii albaştri)!
Catherine privi nedumerită, apoi întrebă:
— Que (Ce)?
David Lytton, care se afla în dreapta ei, îi zâmbea:
— Ai ochii albaştri, repetă el, într-o spaniolă aproape perfectă.
Catherine îi aruncă o privire piezişă lui Marcus. De asta se temuse – că se va confrunta cu cineva care vorbea limba spaniolă. Marcus nu-l auzise:
— Si, răspunse ea încet.
