Catherine se gândise la această posibilitate, dar renunţase pentru că nu avea statura unui bărbat.
— Şi nu sunteţi şocate? le întrebă pe cele două doamne.
Helen lăsă ochii în jos.
— Eu o invidiez, zise ea. Cred că este o femeie realistă, care trăieşte aşa cum îi place, nu cum îi permit bărbaţii s-o 131
facă. Vine şi pleacă după bunul ei plac. Helen era încântată
de o asemenea posibilitate. După un moment, ea continuă: O
astfel de femeie ştie să aibă grijă de ea. Nu depinde de niciun bărbat.
— Cred că v-aţi făcut o impresie greşită despre A. W.
Euman, zise Cat care se simţea flatată de portretul care i se făcuse.
— Ce spui? interveni Samantha. Şi tu ai fost partizan.
Sunt tentată să cred că tu şi cu A. W. Euman aveţi multe în comun.
Ochii fetei exprimau admiraţie. Catherine dădu să spună
ceva, dar se opri. La naiba, ar fi spus McNally. Găsise spirite înrudite aici, la Wrotham.
— Da, sunt de acord cu voi, zise ea, deşi n-aş vrea ca Marcus să mă audă.
— Ce nu vrei să aud, mi esposa? răsună vocea lui Marcus.
Bărbaţii intrară, dar Penn nu se afla printre ei. David se aşeză lângă Catherine.
— În casa asta nu mai bea nimeni nimic, zise el şi-i făcu cu ochiul lui Catherine.
Catherine îl ignoră, apoi i se adresă lui Marcus:
— Helen crede că A. W. Euman este femeie.
— A. W. Euman? A, tipul care scrie la The Journal? L-am întâlnit de câteva ori, zise Marcus.
— L-ai cunoscut? întrebă văduva surprinsă. Nu este femeie?
— Nu, este bărbat. Cam efeminat, ce-i drept. Cred că este văduv.
Contesa şi Samantha nu-şi ascunseră dezamăgirea.
Catherine reuşi să-şi stăpânească mânia.
— Haide, nu te opri, te ascultăm. Mai povesteşte-ne câte ceva despre el.
Marcus continuă.
— Este un tip cam rigid şi foarte moral. Nu bea, nu joacă
cărţi, nu umblă cu... adică este foarte moral, după cum vă
spuneam. Marcus afişă o mină foarte serioasă.
— Nu văd nimic rău în asta, zise Catherine şi bărbaţii începură să chicotească.
132
După ce li se servi ceaiul, conversaţia se desfăşură pe alte teme. Bărbaţii planificară o vânătoare pentru a doua zi. Apoi se retraseră, unul câte unul, ducându-se să se culce.
Când Catherine se ridică să plece, Marcus o conduse spre uşă.
— Te rog să mă aştepţi, îi spuse el.
* * *
Îl găsi pe Penn în clădirea de la grajduri, aflată în afara castelului. Penn stătea la birou şi-şi studia registrele. Avea o sticlă de brandy pe birou, iar în mână ţinea un pahar murdar, gol. Când îl văzu pe Marcus, întinse mâna după
sticla cu băutură şi-şi umplu paharul.
— Beau pentru întoarcerea fiului risipitor, rânji el. Dădu paharul peste cap şi se şterse la gură cu mâneca.
— Îmi pare rău că am făcut târgul cu David. M-a luat pe nepregătite. I-am promis şi am fost obligat să mă ţin de cuvânt. Îţi promit că nu se va repeta.
Penn îl privi surprins. Nu se aşteptase ca Marcus să-şi ceară scuze.
