Nu-i crezuse nimeni, iar dacă ar fi insistat, ar fi agravat lucrurile.
Penn se uită după valet ca să-i umple din nou paharul, dar 129
nu mai văzu niciun servitor prin preajmă, şi nicio sticlă cu vin. Privirile celor doi fraţi se încrucişară, apoi, cuprins de mânie, Penn se ridică şi ieşi din încăpere.
— Ce-a fost asta? îl întrebă Cat pe David.
Acesta răspunse fără să ridice ochii din farfurie:
— Marcus le-a ordonat servitorilor să ia tot vinul de pe masă şi Penn nu se simte prea bine fără băutură.
Ceva mai târziu, trei doamne cu un aspect foarte pios intrară în încăpere; domnii se duseră în camera de zi.
Catherine se întrebă dacă Marcus va permite să se bea lichior, conform tradiţiei, dar ajunse la concluzia că n-o va face, după cele întâmplate.
Îl privise atât de sever pe fratele lui. Marcus era hotărât să-l determine să se lase de băutură, chiar dacă pentru asta trebuia să spargă toate sticlele din casă. Dar nu asta era soluţia. Penn va găsi altă modalitate de a-şi procura băutura.
Contesa se uită la Cat, încercă să-i zâmbească şi-i spuse:
— Ce primire ţi-am făcut, Catherine. Îmi pare rău. Penn nu este întotdeauna aşa. Acum s-a supărat pe Marcus că i-a făcut nişte înlesniri lui David la cumpărarea iepei de prăsilă.
Samantha interveni şi ea:
— Nu-l poţi învinui pe Penn. Marcus nu trebuia să
procedeze aşa. Penn se ocupă de tot aici, la Wrotham.
Marcus este doar musafir.
— Samanthal
Fata insistă:
— Am dreptate, mamă.
Catherine interveni:
— Marcus n-a procedat corect şi – făcu o pauză, căutându-şi cuvintele – eu înţeleg totul. Şi asa era, ea înţelegea mai multe decât îşi închipuiau ele.
Privind-o mai atent pe Samantha, constată că o judecase greşit. Avusese impresia că fata era tăcută şi nu se implica în nimic, dar se înşelase. Fata îşi iubea fratele şi dacă Marcus nu era atent, acest şoricel tăcut se putea transforma într-un leu fioros.
— Joci whist? o întrebă Helen.
130
— Nu, doamnă. Jocul de cărţi era, în opinia mătuşii Bea, lucrarea diavolului. De fapt, pentru mătuşa Bea, cam toate erau lucrarea necuratului. Acest gând o paraliză o secundă.
Oare să se mai afle încă sub influenţa mătuşii ei? Dar mi-ar plăcea să învăț, îi răspunse ea contesei.
— Splendid, zise contesa, luminându-se la faţă.
— La naiba, sări Samantha. Ea întinsese paginile unui ziar pe capacul pianului şi le răsfoia cu atenţie.
— Ce este, draga mea? o întrebă mama.
— Nu văd rubrica lui A. W. Euman, în The Journal.
Probabil este în vacanţă.
Catherine, care tocmai ridica una dintre cărţile pe care i le dăduse Helen, o scăpă din mână.
— A. W. Euman? zise ea. Sunt sigură că este bărbat.
— Şi eu am crezut asta, dar mama m-a convins că este femeie.
Catherine fu luată prin surprindere şi nu-şi putu ascunde reacţia. Avusese convingerea că nimeni nu bănuia asta.
— Ce te face să crezi că ar fi vorba despre o femeie?
— Aşa simt eu. Ai citit articolele lui A. W. Euman?
Catherine îi răspunse afirmativ.
— Şi n-ai observat că vede totul cu ochii unei femei? De multe ori am impresia că le vede prin ochii mei.
— Adevărat, zise Cat. A fost şi la Newgate şi în alte zone ale orașului, pe care nicio doamnă decenta nu le-ar frecventa. Ca să nu mai vorbim despre bordelurile care au proliferat în Covent Garden.
— Nu-i o tradiţionalistă, zise contesa, entuziasmată. De asta îmi place atât de mult. Este întreprinzătoare şi nesăbuită uneori. Nimic n-o poate opri. Când vrea să scrie un articol, o face, indiferent de consecinţe. Nu m-ar mira dacă ar umbla deghizată în bărbat.
