Din nou, el i se adresă în spaniolă:
— Cum se face că o spaniolă are ochii albaştri şi pielea albă?
Ea îi răspunse cu acelaşi accent pe care-l folosise de când debutase în rolul Catalinei:
— I-am moştenit de la un strămoş englez. Vă rog să-mi vorbiţi în engleză. Vreau să-mi îmbunătăţesc cunoştinţele de limbă.
Marcus interveni:
— Tu de unde ai învăţat spaniola, David?
Se făcu linişte. David lăsă ochii în jos, apoi se uită în jur.
Toţi observară că întrebarea lui Marcus îl pusese în dificultate.
— Un prieten de-al meu este căsătorit cu o spaniolă, se explică el.
— O, înţeleg, zise Penn cu o voce tăioasă. Unul dintre prietenii tăi? Marcus, cum poţi să fii atât de naiv? De unde să
înveţe el spaniolă? În niciun caz de la vreun profesor.
— Penn, zise văduva, încercând să calmeze spiritele, de ce nu-i vorbeşti lui Catherine despre calul pe care i l-ai pregătit?
Contesa părea îngrijorată şi lui Catherine începu să-i bată
inima mai repede. Îşi aminti cum încerca ea să împace spiritele pe care le agita tatăl ei în situaţii asemănătoare. Se simţi neajutorată.
— I-am lăsat plăcerea lui Marcus să-i spună, zise Penn.
Sunt caii lui. Eu n-am niciun cuvânt de spus aici.
Marcus îl ignoră. Chemă un valet şi-i spuse ceva la ureche.
128
Văduva îl imploră din priviri pe Penn şi, în cele din urmă, el cedă:
— Este vorba despre o iepşoară care vine din ţinuturile tale. O cheamă Magazin.
— Este andaluză? întrebă Cat zâmbind încântată. Se aşteptase la asta şi hotărâse cu Marcus cum să primească
oferta.
Tristram interveni:
— Dar asta este pentru o doamnă mai în vârstă! Catherine îşi doreşte altceva. Voi fi fericit să ţi-l împrumut pe Charon!
Este cel mai bun cal de la Wrotham.
— O, nu pot accepta un asemenea sacrificiu, zise Cat. Şi tu vei dori să călăreşti.
Tristram păru dezamăgit.
— Tot timpul va fi ocupat cu lecţiile de latină şi greacă pe care le voi lua cu domnul Reeves, capelanul nostru.
— Cred că voi prefera iapa; oricum îţi mulţumesc pentru ofertă.
În acest moment, interveni Marcus:
— Mi-e teamă că nu vei putea, Cat. Ştii că doctorul ţi-a interzis.
Trăsăturile văduvei se luminară deodată:
— Eşti însărcinată! Ce veste grozavă!
Catherine roşi, apoi îşi duse mâna la gât:
— O, nu. Se uită la cei din jur. Nu li se mişca niciun muşchi al feţei. Păreau dăltuiţi în piatră. Roşise până în vârful urechilor şi îl străfulgeră pe Marcus cu privirea: Marcus, te rog, zise ea încet.
Marcus, prefăcându-se indignat, zise:
— Este vorba despre o rană mai veche de la călărie, care o doare din când în când.
— Da, la şold, zise Cat repede. Mă doare la schimbarea vremii. Uneori mă deranjează şi când călăresc.
Se lăsă tăcerea, apoi, dintr-o dată, toţi începură să
vorbească. Catherine îl privi pe Marcus care ridică din umeri.
