Țestoasa încercă să deslușească ce se ascundea în întunericul de dincolo de ușile larg deschise. Deschise… ca și cum cineva sau Ceva o aștepta. Nu credea în stafii. Și de-ar fi existat, tot ce trebuia să faci era să le vorbești prietenos. (Stafiile, ca și câinii, simt dacă ți-e frică.) „Stafii sau mai rău, mai știi?” spusese Otis Amber. Ei bine, nici măcar acel „sau mai rău” n-o putea atinge pe Țestoasa. Era curată în gânduri și în fapte. Nu lovea lumea în fluierul piciorului decât ca să se apere, deci nu se punea. Nu-i era frică, nu-i era deloc frică.
— Haide odată! se auzi Doug din spatele copacului.
La doi dolari minutul, și-ar putea lua un abonament la The Wall Street Journal2 cu doar douăzeci și cinci de minute de stat în casa Westing. Ar putea sta toată noaptea, era pregătită. Țestoasa își cercetă buzunarele: două
sandvișuri, sticluța pătrată a lui Sandy plină cu suc portocaliu acidulat, o lanternă și crucea de argint a mamei, care s-o apere de vampiri. Negul din plastilină de pe nas (bine tăvălit prin parfumul Angelei – în caz că era nevoită să-și petreacă noaptea lângă un cadavru împuțit) mai că-i înfunda 2 Ziar financiar de mare tiraj din S.U.A.
VP - 18
nările, căci era lipicios și mirosea dulce. Țestoasa trase adânc în piept aerul rece al nopții și clipi de durere. De dentiști îi era teamă, nu de stafii sau de…
„Lasă-le încolo de valuri purpurii, gândește-te la doi dolari pe minut. Așa, unu, doi, trei, trei și jumătate, HAIDE!”
Doug se uită la cronometru. Nouă minute.
Zece minute.
Unsprezece minute.
Și, deodată, un țipăt de spaimă – țipătul unei fetițe – sfâșie noaptea. Să
intre, oare, sau era doar un șiretlic al obrăznicăturii? Apoi un alt strigăt, mai aproape:
— Aaaaaaaaaaaaaa!
Ținându-și strâns poalele mantiei ridicate, Țestoasa năvăli afară din casa Westing.
— Aaaaaaaaaaaaaa!
•
Țestoasa văzuse cadavrul, dar nu era putrezit și nu zăcea pe un covor oriental. Bătrânul era întins pe un pat cu baldachin.
Șoapte sacadate, „pur-pu-riu, pur-pu-riu” (sau poate zicea „prea târziu, prea târziu”?; în fine, oricum o dădeai, erau înspăimântătoare), o făcuseră să
urce la etajul doi și acolo, în dormitor…
Poate fusese doar un vis. Nu, n-avea cum, o dureau toate cele de la căzătura pe scări.
Dincolo de fereastră, întuneric beznă – luna apusese. Întinsă pe patul îngust, în camera ei mică, Țestoasa așteptă („întuneric, încă-i întuneric”) și tot așteptă. În cele din urmă, zorii zilei se iviră pe deal și deșteptară casa Westing, casa șoaptelor, casa morții. „Doi dolari pe minut ori douășpe minute egal cu douăzeci și patru de dolari”.
Buf! Ziarul de dimineață ateriză pe prag. Țestoasa se strecură tiptil prin casa adormită, luă ziarul și se sui înapoi în pat, cu gazeta în brațe. De pe prima pagină, moșul mort se uita fix la ea. Era mai tânăr în poză, iar barba scurtă era mai neagră, dar el era, fără îndoială.
SAM WESTING A FOST GĂSIT MORT
Găsit? Nu știa nimeni despre cadavrul din pat, cu excepția lui Doug, iar el n-o crezuse. Și atunci cine găsise mortul? Șoptitorul?
Samuel W. Westing, misteriosul industriaș dispărut acum treisprezece ani, a fost găsit mort aseară, în reședința sa din VP - 19
Westingtown. Domnul Westing era în vârstă de șaizeci și cinci de ani.
Unicul copil al unor imigranți, rămas orfan la vârsta de doisprezece ani, Samuel Westing a fost un autodidact, a muncit din greu și, din economiile proprii, a cumpărat o mică fabrică de hârtie. Pornind de la aceste investiții modeste, a pus bazele giganticei companii Westing Paper Products Corporation și a fondat orașul Westingtown pentru miile de lucrători și familiile acestora. Averea sa este estimată la peste două sute de milioane de dolari.
Țestoasa citi încă o dată: două sute de milioane de dolari. „Maaamă!”
Întrebat adesea care este secretul succesului său, industriașul răspundea întotdeauna: „O viață curată, multă muncă și corectitudine.” Westing era un exemplu demn de urmat: nu a băut niciodată, nu a fumat și nu a jucat jocuri de noroc. Era, însă, pasionat de orice alte jocuri și un reputat maestru de șah.
Țestoasa văzuse sala de jocuri. De acolo luase bățul de biliard pe care-l cărase după ea la etaj, pe post de armă.
Mare patriot, Samuel Westing era faimos pentru remarcabilele sale jocuri de artificii în cinstea zilei de 4 Iulie. Deghizat în Ben Franklin3 sau în simplu toboșar, Westing participa întotdeauna la paradele elaborate, pe care el însuși le concepea și organiza.
Probabil mulți își amintesc apariția sa surprinzătoare, costumat în Betsy Ross4.
Jocuri și petreceri urmau după fiecare paradă și, la asfințit, domnul Westing se îmbrăca în costum de Unchiul Sam5 și aprindea jocurile de artificii de pe peluza casei sale. Spectacolul 3 Benjamin Franklin, unul dintre „părinții fondatori” ai S.U.A, a fost om de știință, inventator (lentilele bifocale, paratrăsnetul), filosof, scriitor și politician dedicat idealurilor democrației.
4 Se spune că, în 1776, în atelierul de tapițerie și cusătorie al unei văduve, Betsy Ross, s-a cusut primul steag american cu stele și dungi. Deși i s-a cerut să confecționeze un steag cu stele în șase colțuri, cusătoreasa a propus steaua în cinci colțuri, rămasă pe steagul folosit și în prezent.
5 Personaj desenat, personificare a patriotismului american și a Statelor Unite ale Americii, în chip de domn sobru, cu barbă albă, îmbrăcat cu haine în culorile steagului american și purtând pe cap un joben cu stele în cinci colțuri. A devenit legendar prin milioanele de postere de propagandă ale armatei americane, folosite în timpul celor două războaie mondiale, care îl înfățișau pe Unchiul Sam îndemnându-i pe americani să se alăture forțelor armate.
VP - 20
pirotehnic de excepție era vizibil de la cincizeci de kilometri depărtare.
„Artificii!” Așadar asta era în cutiile ștampilate Pericol – Explozibile, stivuite în debaraua de la parter. Ce mai „spectacol pirotehnic” ar face de s-ar aprinde toate deodată!
Ultimii ani din viața regelui hârtiei au fost marcați de tragedii.
Unica sa fiică, Violet, s-a înecat în ajunul propriei nunți și, doi ani mai târziu, soția sa, devastată de nefericita întâmplare, l-a părăsit. Deși a obținut divorțul, domnul Westing nu s-a recăsătorit.
