— Ştii ce-i o pungă roşie?
— Sunt cu bani în ele, nu? Şi dăruite de Anul Nou chinezesc?
— Da, confirmă Fred. Ridic de jos punga roşie şi mă gândesc cât de norocos sunt. Chiar aveam nevoie de bani. Dar înăuntru, în loc de bani, găsesc… cum îi spune? Păr. Un vârf de păr?
Dă din mână, ca şi când ar mângâia nişte plete mătăsoase.
— Un mănunchi de păr?
— O şuviţă?
— Da! O şuviţă, legată cu o panglică. Apoi, de după colţ, a apărut bunicul tău. Se ascundea. Mi-a spus că părul era al fiicei lui, Chen Jingling, şi că eu trebuia să mă însor cu ea.
— Dar ea era moartă?
— Da. Deci trebuia să particip la o nuntă cu o fantomă.
265
— Dar nu puteai să refuzi? Nu puteau să te oblige s-o faci!
— Am acceptat, pentru că erau nişte părinţi îndureraţi. Ar fi avut inimile liniştite, dacă ştiau că fiica lor avea un soţ. Dar uite, vezi asta?
Arată către semnul din naştere de pe obrazul lui.
— Dacă cineva este însemnat de Univers, este cu un motiv bun. Eu mă gândesc că şi nunta asta a făcut parte din destinul meu. De asemenea, dacă ai o soţie fantomă, ea îţi poate aduce noroc.
— Crezi că ţie ţi-a adus noroc?
Fred face ochii mari şi dă din cap.
— Da. Categoric. Tot ce am acum este datorită ei. De asta încă
păstrez apartamentul din Taipei. Mă duc acolo doar de câteva ori pe an. Dar păstrez apartamentul pentru ea, pentru tot ajutorul pe care mi l-a dat Chen Jingling.
Oftează.
— Ar trebui să mai trec pe la Taipei, zilele astea. Mereu am lucruri de care trebuie să mă îngrijesc acolo.
Încerc să-mi imaginez o viaţă legată de o fantomă. Schimbată de o fantomă.
Peste noi trece o boare proaspătă, ca invocată de gândurile mele, şi mi se pare că aud fâlfâitul de aripi în depărtare. Mă uit pe cer, caut un semn, o siluetă, orice.
Vântul se retrage. Totul se linişteşte încă o dată.
— Cum a fost nunta? întreb eu.
— Ca orice nuntă, numai că au făcut o păpuşă să-i ţină locul miresei. Din bambus şi hârtie. Au îmbrăcat-o cu haine şi bijuterii adevărate. Şi după aceea, totul a fost ars. Am trimis totul în lumea spiritelor.
— La nunta ta, cumva ai…
Am făcut o pauză. Am aşteptat să se aşeze cuvintele pe limbă.
— Ai întâlnit-o pe mama?
Fred a clătinat din cap.
— Nu. Bunicul tău a menţionat că Jingling are o soră. Dar n-am întâlnit-o. De ce nu a venit cu tine la Jiufen?
Întrebarea e atât de neaşteptată, încât mi se taie respiraţia.
— Ea… ăăă… Nu a putut.
— Păcat, spune el. Data viitoare.
266
— Data viitoare, repet şi eu.
Trage un fum din ţigară, apoi îşi lasă capul pe spate ca să sufle fumul în sus.
— Ai văzut-o vreodată pe Jingling? îl întreb eu.
— Ţi-am spus, ea a murit şi tocmai de aceea…
— Nu, vreau să spun – mă aplec mai aproape – ştii tu. Fantoma ei?
Spiritul ei?
