― Nu mai sunt pahare curate.
― Ce păcat, spuse doamna Reilly. Atunci le putem folosi pe astea pe care le avem.
Barmanul ridică din umeri și intră din nou în umbră.
***
La secție, bătrânul se așeză pe bancă lângă ceilalți, recolta sfârșitului de după-amiază, compusă în cea mai mare parte din oameni prinși furând prin magazine. Își înșirase ordonat de-a lungul coapsei carnetul de asigurări sociale, o legitimație de membru al Societății Sfântul Odo din Cluny, o insignă a Clubului Vârstei de Aur și o bucată de hârtie care atesta că este membru al Legiunii Americane. Un tânăr negru, cu ochi aparent inexistenți în spatele unor ochelari de soare ca de astronaut, studia micul dosar aflat pe piciorul de lângă el.
― Aău! exclamă el, rânjind. Da’ văd că ești băgat chiar peste tot?
Bătrânul își aranjă din nou, meticulos, hârtiile, fără să scoată o vorbă.
― Cum de l-au târât aci p-unu ca ’mneatale? Ochelarii de soare aruncară o trâmbă de fum peste hârtiile bătrânului. Ăi de la puliție tre’ să fie la ananghie.
― Sunt aici prin violarea drepturilor mele constituționale, spuse bătrânul, cuprins brusc de furie.
― De, nu cre’să țin-așa ceva l’alde ăștia. Cată mai bine al’ceva. O mână întunecată se întinse după una dintre legitimații. Hei, ce-nsamnă Colder Age?
Bătrânul îi smulse cartonașul din mână și-l așeză înapoi pe picior.
― Hârtiuțele astea n-or să te ajute la nimic. Te bagă la zdup cu ele cu tot. Pe toț’ i-aruncă la zdup.
― Așa crezi? întrebă bătrânul spre norul de fum.
― Păi cum? Alt nor luă drumul tavanului. Cum d-ai ajuns aci, bre omule?
― Nu știu.
― Nu știi? Haida-de! Lasă bancurile. Tre’ să fii aci pen’ ceva. Pe negrii-i aduc tot timpu’ degeaba, da’ mneata, dom’le. Tre’ să fii aci pen’ ceva.
― Îți spun drept că nu știu, repetă posomorât bătrânul. Stăteam și eu cu alții-n față la D.H. Holmes.
― Ș-ai șterpelit un portofel, ai?
― Nu. L-am ocărât p-un caraliu.
― Și cam cum i-ai zis?
― Comunis’.
― Comuis’! Aăau! Dac-aș zice eu c-un pulițai d-ăștia e comuis’, m-aș trezi pe loc cu fundu-n Angola. Da’ mi-ar place să zic unei mutre d-ălea că-i comuis’. Că az’ după-masă stam la Woolsworth ș-o față a ciordit o pungă de alune și aia de la „Casa cu Alune” s-a pus pă zbierat de parc-o ’nțepase. Tii! Cât ai z’ce pește, un d-ăl de păzește a pus laba pe mine ș-o mutră d-ăsta de pulițai m-a-nhățat și m-a cărat aci. N-are omu’ nicio șansă! Aăău! Buzele lui supseră adânc din țigară. N-au găsit urmă d-alune la mine, da’ pulițaiu’ ăla to’ m-a târât aci. Și paznicu’ ăla, cred io, e to’ comuis’, adică d-ăla de-și ucide și pe ta’su!
Bătrânul își drese glasul jucându-se cu hârtiile lui.
― Pe tine-o să te lase pro’abil să pleci, își dădură cu părerea ochelarii de soare. Mie o să-mi frece puțin ridichea ca să mă speriu, cu toate că ei știu c-alunele alea nu-s la mine. Pro’abil o să-ncerce s-arate că le am. Pro’abil o să cumpere o pungă ș-o să mi-o vâre p’ascuns în buzunar. Ăia de la Woolsworth o să-ncerce pro’abil să mă-nfunde pe viață.
Negrul părea destul de resemnat și mai aruncă un nor de fum albastru care îl învălui și pe bătrân cu cartonașele lui cu tot. Apoi, spuse ca pentru sine:
― Mă-ntreb cine-a ciordit alunele alea. Pro’abil chiar paznicu’.
Un polițist îl chemă pe bătrân la biroul din mijlocul camerei, unde stătea sergentul. Agentul de stradă care îl arestase stătea și el acolo.
― Cum te cheamă? îl întrebă sergentul pe bătrân.
― Claude Robichaux, răspunse și puse cartonașele pe masă, în fața acestuia.
Sergentul le privi și spuse:
― Agentul de stradă Mancuso, de colo, susține că te-ai opus la arestare și l-ai făcut comunis’.
― N-am vrut să-i spun așa, zise bătrânul trist, observând cu câtă înverșunare îi răsfoiește sergentul legitimațiile.
― Mancuso spune c-ai spus că toți polițiștii-s comuniș’.
― Aăău! exclamă negrul din cealaltă parte a camerei.
― Jones! Tine-ți, te rog, gura, îi strigă sergentul.
― O țin!
― Îți vine și ție rându’ îndată.
― De ce? Eu n-am făcu’ pe nimeni comuis’, spuse Jones. A cășunat degeaba pe mine paznicu’ ăla de la Woolsworth. Și mie nici nu-mi plac alunele.
― Taci din gură!
― Bine, încuviință vesel Jones și scoase un val gros de fum, ca un nor aducător de furtună.
