Măsurătorile pot fi utile și chiar iluminatoare, dar dacă sunt folosite prea mult sau dacă sunt utilizate pentru măsurarea lucrurilor nemăsurabile, precum inovația, atunci măsurătoarea devine distructivă. Și nici să încerci să atingi niște scopuri numerice nu este în special înălțător pentru mintea umană, așa că măsurătorile nu încurajează gândirea creativă. Testele au arătat că 30%
dintre cei care lucrează cu informația susțin că nu au nici un fel de gând
atunci când sunt la serviciu, iar 60% au spus că gândesc mai puțin de jumătate de oră. E corect să spunem că asta este o lipsă aproape totală de stimulare mentală.
Să dovedești valoarea doar prin ținerea unei condici cu un număr arbitrar de ore este mai mult decât stupid – este o practică ce omoară productivitatea și, mai serios de-atât, ne pune sănătatea în pericol. Ridică-te și pleacă!
O viață trăită din plin 4. Investește întimpul liber!
Muncim ca să ne relaxăm, iar de asta depinde fericirea noastră.
Aristotel
Odată ce mi-am dat seama că mi-am modelat viața după locul de muncă, am fost copleșită să observ câte dintre alegerile mele erau influențate de emfaza corporatistă a eficienței. O vedeam peste tot pe unde mă uitam.
Am început prin a-mi urmări timpul și prin a-mi reduce orele de muncă, dar era clar că era nevoie de mult mai mult de-atât ca să mă pot elibera. Efortul de a mă descurca din ițele eficienței și de a crea o delimitare clară între serviciu și casă este unul care continuă și azi. Sunt ca un copac care a crescut lângă un gard de sârmă și care acum, decenii mai târziu, descoperă că
rădăcinile și crengile îi sunt împletite cu metalul. Pentru a mă putea îndepărta, e nevoie de o abordare blândă și de multă răbdare.
Pentru mine, următorul pas a fost să analizez dependența de multitasking. Nu doar s-o abordez, ci s-o sfârșesc. Să tot încerci să faci mai multe lucruri în același timp, în loc să profiți de avantajul înclinației naturale a creierului de a pulsa între concentrare și odihnă, este o risipă de putere neuronală fertilă.
Structura vieții mele profesionale consta în ore petrecute în fața calculatorului sau în ședințe, trecând de la o sarcină la alta, până când era momentul să mă
opresc. Această structură nu a fost gândită pentru creierul meu, așa că a trebuit să fie distrusă.
Dacă-ți pui telefonul pe modul silențios, dacă-ți închizi căsuța de e-mail și dacă te concentrezi cu adevărat să termini un raport, cercetările arată că vei termina cu 40% mai repede, vei avea mai puține greșeli și vei avea mult mai mult timp să te plimbi puțin prin jurul clădirii și să-ți lași creierul să se relaxeze.
Este atât de important să iei pauze regulate, încât acest lucru nu poate fi lăsat în voia sorții sau a norocului. Am descoperit că trebuie să-mi programez timpul liber în același fel în care îmi programez ora de yoga sau ședințele de afaceri.
Există două tipuri de odihnă: relaxarea și timpul liber. Acesta din urmă nu este odihnă adevărată. După cum explică Sebastian de Grazia în cartea lui din 1962, Of time, work and leisure, ceea ce numim noi „timp liber“ sunt minutele și orele pe care le avem între sarcinile pe care le avem de făcut. El este indisolubil legat de muncă și e menit să ne încarce bateriile, ca să ne putem întoarce, reîmprospătați, la muncă.
Relaxarea, pe de altă parte, este separată de muncă. Ar trebui să nu fie poluată de muncă, ceea ce înseamnă să nu-ți verifici e-mailurile și să nu răspunzi la apeluri legate de serviciu în acest timp, nici să nu te îngrijorezi de cum ar putea activitatea să-ți afecteze viața profesională. Scopul relaxării nu e să te facă mai bun la ceea ce faci, ci să-ți permită să te bucuri de viața pentru care ai lucrat atât de mult ca s-o obții.
Oricât de mult timp ai petrece în munca focusată, atunci când e timpul să te ridici și să iei o pauză, asigură-te că îți odihnești, cu adevărat, creierul. Nu trimite mesaje și nu face cumpărături online. Nu-ți direcționa gândurile către nici o sarcină. Pauzele sunt sănătoase pentru minte și sunt și o stare neurologică incredibil de fertilă.
Modul implicit de rețea devine activ atunci când îi permitem minții noastre să
zburde. El lucrează asupra amintirilor noastre, punând evenimentele trecute în context și făcând evaluări morale despre lucruri care s-au întâmplat. De asemenea, imaginează viitorul, încearcă să înțeleagă emoțiile altora și reflectă
asupra propriilor emoții și decizii. Rețeaua implicită este vitală pentru empatie, autoreflecție și pentru Teoria Minții, adică abilitatea de a-ți imagina la ce se gândesc ceilalți.
Este crucial pentru bunăstarea noastră să le permitem creierelor să intre în modul implicit. Aceasta este sursa creativității și a inovației, din moment ce, atunci când nu este direcționat să rezolve o problemă sau să finalizeze o sarcină, creierul amestecă în mod activ piesele de puzzle care sunt amintirile și emoțiile noastre.
În practică, creierul tău intră în modul implicit doar dacă îi permiți să
hoinărească fără nici un scop. Nu este trândăvie, din moment ce ai putea chiar să faci jogging sau să ștergi mese în timpul ăsta.
Psihologii Amanda Conlin și Larissa Barber avertizează că deseori ne folosim greșit pauzele din timpul serviciului. „O componentă-cheie a pauzei eficiente este detașarea psihologică, aceasta referindu-se la decuplarea mentală de la gândurile care au legătură cu munca“¹⁶⁷, scriau ele în Psychology Today.
„Schimbându-ne focusul, detașarea ne ajută să reducem direct cererile care ne provoacă amețeli și să ne revenim în mod natural.“
Dacă decizi să suni pe cineva drag sau un prieten în timpul pauzei, rezistă
tentației de a vorbi despre muncă. Ia-ți o pauză curată. Categoric, nu intra în bucătăria de la birou ca să petreci un sfert de oră discutând despre muncă cu vreun coleg. Respiră adânc și apasă butonul de pauză. M-a amuzat postarea strategului media Stu Loeser, care spunea: „M-am așezat în tren lângă o persoană care stătea cu mâinile în poală și se uita, în tăcere, pe fereastră. Nici un computer. Nici o tabletă. Nici un telefon. Doar se uita, pașnică, la lume, pe măsură ce treceam pe lângă ea. Așa, ca o psihopată.“ Răspunsul meu pentru Stu: „Uneori, eu sunt acea psihopată“.
Când nu ești la muncă, te poți bucura nu doar de timpul liber, ci și de relaxare. Poți fi complet detașat de grijile de la serviciu și ar trebui să tânjești la o separare completă. Știu că e necesar să răspunzi imediat la e-mailuri și la mesaje, dar acest obicei este incredibil de obositor pentru corp și pentru minte.
Cercetările arată că angajații care se simt mai detașați de munca lor în timpul în care sunt acasă sunt mai sănătoși din punct de vedere emoțional și mai mulțumiți de viețile lor.¹⁶⁸ De asemenea, e mai puțin probabil să se simtă
epuizați emoțional și spun că dorm mult mai bine.
Cred că, dintre toate schimbările pe care le recomand, aceasta este cel mai ușor de îndeplinit. Te rog doar s-o iei ușor, să te relaxezi și să-ți programezi în fiecare zi pauze în care să faci asta. După cum spune economistul Joseph -
Stiglitz, învățăm cum să ne bucurăm de relaxare „bucu-rându-ne de relaxare“.
Pune deoparte o parte din fiecare zi în care să nu faci nimic productiv.
Plimbă-te fără vreo destinație anume și fără să te gândești la numărul de pași pe care-i vei face. Ieși afară. Plimbările în natură scad stresul și reduc simptomele depresiei, așa că du-te și plimbă-te prin parc.
Deseori îmi pun telefonul pe modul „Nu deranja“ ore la rând și primesc apeluri doar de la prieteni și de la familie. Apelurile de la serviciu pot să
aștepte – și chiar o fac. Am început să pun deoparte o zi pe săptămână ca fiind „ziua de neatins“, când nu îmi verific e-mailul sau rețelele de socializare și îmi văd, pur și simplu, de viață, fără întreruperi.
Acum, în fiecare zi de luni, stau departe de e-mail și de rețelele de socializare. Răspund la telefon dacă mă sună cineva, dar asta nu se întâmplă
aproape niciodată. De când am început această practică, am devenit mai bună
la ignorarea distragerilor și îmi folosesc acea zi pentru scris sau alte sarcini care necesită concentrare. Dar primele câteva săptămâni au fost dificile, trebuie să recunosc.
