În prima mea „zi de neatins“, mi-am verificat e-mailul de mai mult de 14 ori.
De două ori, nici nu mi-am dat seama că fac asta până nu mi-a trimis cineva un e-mail să mă întrebe: „Tu nu trebuia să nu intri în e-mailuri azi?“ Adevărul este că viața mea se învârtise în jurul căsuței poștale virtuale în mult mai multe moduri decât îmi dădeam eu seama.
Cu toate că îmi opream aproape toate notificările aplicațiilor de pe telefon, tot vedeam, de câte ori mă uitam la ecran, numărul acela de lucruri necitite lângă
imaginea cu plicul. Mai mult decât atât, motorul meu de căutare includea, în pagina principală, căsuța de e-mail, așa că e-mailul de deschidea automat.
În medie, un angajat dintr-un birou petrece între două și șase ore pe zi răspunzând la e-mailuri și aproape o treime dintre ele nu sunt urgente. Îmi imaginez că mult, mult mai mult de o treime nu sunt nici importante, nici nu depind de timp. Aș putea cita studii și teste toată ziua, dar totul se rezumă la
asta: e-mailul ucide productivitatea. Așa că era crucial să scap de dependența aceasta dacă voiam cu adevărat să fac lucruri în ziua mea „de neatins“.
Totuși, am descoperit că nu pot rezolva problema în izolare. Trebuia să mă
ridic la așteptările celorlalți. Oamenii se așteptau la un răspuns rapid. În acest moment, orice mai puțin de un răspuns imediat prin mesaje text sau e-mail reprezintă o cauză de îngrijorare. Majoritatea mesajelor sunt citite în mai puțin de trei minute de când au fost primite, iar cel mai comun timp de răspuns la un e-mail este de două minute, potrivit analizei făcute de Școala de Inginerie Viterbi de la Universitatea din California de Sud.
Iată cum am rezolvat eu (mare parte din) aceste probleme. În primul rând, duminică seara îmi verificam e-mailul o ultimă dată și activam răspunsul de vacanță care spunea: „Lunea nu răspund la e-mailuri și mesaje pentru că
scriu. Dacă e urgent, sunați-mă.“ Apropo, a trecut aproape un an și nu m-a sunat nimeni niciodată!
În al doilea rând, mi-am schimbat semnătura de la e-mail pentru a gestiona așteptările în legătură cu timpul de răspuns. Acum, în loc de vreun citat plin de substanță, toate mesajele mele se termină cu următoarele cuvinte: „Îmi verific e-mailul doar de două–trei ori pe zi. Dacă e urgent, sunați-mă. Dar cât de urgent poate fi, de fapt?“ Odată cu trecerea timpului, sper că oamenii vor înceta să se mai aștepte la un răspuns imediat de la mine și că se vor simți mai confortabil atunci când durează ore, poate chiar zile până le răspund.
În al treilea rând, mi-am schimbat setările telefonului în așa fel încât să nu mai văd câte e-mailuri necitite am în căsuța poștală și, în fiecare luni, îmi activez modul „Nu deranjați“ al telefonului, ca să pot primi numai apeluri telefonice.
Rezultatul? Într-una din zilele mele „de neatins“ am scris 4 000 de cuvinte înainte să mi se încingă creierul. Apoi am copt niște biscuiți, mi-am scos câinele la plimbare o oră și tot am mai avut timp să mă uit pe Netflix înainte să deschid o carte și să adorm la o oră rezonabilă. Și am și dormit bine.
Știu că e înfricoșător să iei piciorul de pe pedala de accelerație, dar crede-mă
că te vei bucura mult mai mult de călătorie. Nu ai nevoie de vreo aplicație specială sau de vreun ghid de la vreun expert ca să-ți „rezolvi timpul de
relaxare“. Uneori, când tânjim să devenim cei mai buni la toate capitolele, nu facem decât să oprim progresul. Încetează să mai devii, doar fii un moment!
Cu siguranță că nu trebuie să te duci la o plimbare. Deseori aceasta este alegerea mea, dar nu trebuie să fie și a ta. Poți alege să te uiți la un film, cu telefonul închis, sau să stai într-o cafenea și să citești o carte. Fă un puzzle sau o integramă, repară-ți mașina sau doar fă o baie fierbinte și ascultă
muzică. Orice ți-ar plăcea ție să faci atunci când n-ai nimic de făcut, fă și nu te mai gândi la muncă.
Există chiar și dovezi științifice care ne arată că îți face bine să te uiți la filmulețe cu pisici.¹⁶⁹ Dovezi din ce în ce mai clare și mai stufoase sugerează
că relaxarea de calitate, adică relaxarea cu adevărat decuplată de grijile de la serviciu, te va face, în timp, să te descurci mult mai bine la muncă și să fii și mult mai satisfăcut de jobul tău. „Știința productivității pare o conspirație organizată pentru a justifica lenea“¹⁷⁰, scria Derek Thompson în Atlantic. El consideră că descoperirile despre relaxare și vacanță și filmulețele cu animale adorabile sunt „aproape prea bune ca să fie adevărate“.
Munca este necesară și poate fi făcută atunci când ai un sentiment al scopului lucrului pe care-l faci, dar nu este și justificarea existenței tale. Amintește-ți că, nici din punct de vedere biologic, nici evoluționist, noi nu suntem „născuți pentru a munci“.
Suntem însă concepuți pentru a empatiza cu alți oameni și pentru a forma legături intime cu prietenii și cu familia. În vreme ce munca este o unealtă
folosită pentru a câștiga alte lucruri necesare, apartenența este o nevoie fundamentală. De aceea este important să pui deoparte timp pentru socializare.
O viață trăită din plin 5. Creează legăturiautentice!
Singuri, putem face atât de puține; împreună, putem face atât de multe!
Hellen keller
E în regulă să te concentrezi pe tine însuți, să reflectezi la lucrurile de care ai nevoie, să investești în viitorul tău. Și este la fel de important să petreci timp în vederea consolidării comunității din care faci parte.
Dacă petreci o oră sau două în fiecare seară pe rețelele de socializare, pune deoparte niște timp din acele două ore în care să te întâlnești cu cineva la o cafea sau să mergi la un concert. E posibil să simți că nu ai destul timp sau energie să faci asta, dar asta se poate întâmpla din cauză că ți le risipești online, fără să știi. Dacă ai energie socială doar pentru două ore în fiecare zi, poți petrece acest timp fie certându-te cu cineva pe Facebook, fie ieșind în oraș cu un prieten.
Nu te gândi că aceste întâlniri față în față sunt o pierdere de vreme; de fapt, sunt un mod extraordinar în care să-ți petreci timpul. Lipsa conexiunii sociale este chiar asociată, uneori, cu mai puțini bani. Atunci când te simți fericit, e mai puțin probabil să faci conexiuni pozitive cu alți oameni, iar aceste conexiuni pot duce la venituri ridicate. Oamenii care sunt mai puțin singuratici au, de multe ori, mai mulți bani.
Psihologul social Gillian Sandstrom este expertă în interacțiunile sociale și conversații. Ea și Elizabeth Dunn au condus, în 2014, un experiment care a
descoperit că mulți oameni evită deseori să discute cu vânzătorii de la magazin și cu chelnerii pentru că se grăbesc. Și totuși, ne-am bucura de multe beneficii dacă ne-am opri puțin și am iniția aceste conversații. „În studiul de față“, scriau Sanstrom și Dunn, „oamenii care aveau interacțiuni sociale cu vânzătorii de la cafenea (adică zâmbeau, aveau contact vizual și purtau o scurtă conversație) experimentau efecte mult mai pozitive decât cei care erau cât de eficienți posibil.“¹⁷¹ De aceea, ele au numit raportul „Este eficiența supraestimată?“
Însă rezistăm constant impulsului de a vorbi cu ceilalți și nu sunt complet sigură care e motivul. Am vizitat Marea Britanie și am petrecut câteva zile cu dr. Sandstrom ca să-mi dau seama de ce evităm interacțiunea socială de care avem atâta nevoie. Și Sandstrom încearcă să răspundă la această întrebare și e de părere că frica și anxietatea ar putea fi cele care-i opresc pe oameni să se bage în seamă. Așa că face un experiment, cu speranța că îi poate antrena pe oameni să vorbească cu străinii și să-și mărească nivelul de confort în interacțiunile sociale.
Pentru experiment, participanților li se oferă misiuni în fiecare zi, prin intermediul unei aplicații mobile specializate. Aceste misiuni îi direcționează
să complimenteze pe cineva pentru puloverul pe care-l poartă sau să stea de vorbă cu cineva care poartă ochelari. Participanții trebuie să vorbească cu patru străini pe parcursul unei săptămâni.
Am stat la o ședință de training pentru experiment și i-am întrebat pe oameni dacă erau de părere că o să le fie dificil să converseze cu patru străini pe săptămână. Majoritatea (mai mult de 80% dintre cei cu care am vorbit) a spus că da. Însă mai târziu am vorbit și cu câțiva oameni care finalizaseră deja experimentul și toți au spus că le făcuse plăcere și că li se păruse foarte simplu. O studentă, Amber Brad, a spus că fusese dezamăgită, inițial, să
descopere că trebuia să vorbească cu oamenii în realitate, nu să le dea mesaje, dar într-un final se distrase. „Nu prea poți să exprimi emoții prin text“, mi-a spus ea. „Lucrurile pot fi interpretate greșit.“
Un alt student, Donnell Perkins, a fost de acord cu ea: „Mesajele text nu sunt o conversație adevărată. Sunt atât de multe emoții ce apar într-o discuție…
Starea mea s-a îmbunătățit mult după conversațiile mai lungi pe care le-am avut. Ba chiar am încercat să prelungesc discuțiile pentru că îmi făceau mai
multă plăcere.“ Am fost destul de uimită să aud astfel de idei de la tineri, din moment ce 75% dintre mileniali ar prefera să aibă un telefon care să permită
doar mesajele în loc de unul care permite doar apeluri telefonice.
