Iată care este concluzia¹⁷⁵: media răspunsurilor dintr-un grup mare,
independent și divers de oameni va fi, deseori, mai corectă decât răspunsul primit de la un singur individ inteligent sau de la un grup mic de indivizi inteligenți. În cultura noastră, care se concentrează pe realizările personale și care, uneori, idolatrizează indivizi charismatici precum Steve Jobs sau Elon Musk, acest sfat poate părea contraintuitiv, dar este susținut de o varietate largă de industrii.
Poate părea mai eficient să lucrezi singur, dar ideea acestei cărți este să te încurajeze să pui mai multe întrebări despre eficiență. Procesul tău actual chiar îți salvează niște timp sau doar iei această idee de-a gata? Speri doar să
economisești puțin timp sau să faci cea mai bună treabă pe care o poți face, să
găsești cea mai bună soluție pe care o poți găsi și să trăiești cea mai bună
viață pe care-o poți trăi?
Este esențial să ne punem astfel de întrebări ca să ne putem articula cât mai clar scopurile, în loc să investim orbește în strategii și instrumente care ne promit că ne vor îmbunătăți viața, dar care nu explică ce anume se îmbunătățește sau care va fi rezultatul final. Hai să fim serioși: nu sunt convinsă că
ne-am oprit să ne gândim care sunt scopurile noastre mai mari. N-avem timp pentru asta…
Un simplu act de bunătate
Lumea poate fi un loc nemilos, așa că te-ar putea surprinde să afli că știința a dovedit în repetate rânduri că oamenii sunt, în mare parte, buni. Bunătatea este intuitivă pentru majoritatea dintre noi, iar când ni se oferă alegerea de a trata oamenii cu blândețe sau cu răutate, în general o alegem pe prima.
Bunătatea este umană și naturală.
După cât se pare, e mai probabil să fim răutăcioși atunci când gândim lucrurile prea mult și când ne rătăcim în propriile gânduri și probleme. Din moment ce egocentrismul este un fenomen global, poate fi util să rupem în
mod intenționat acest tipar și să restabilim obișnuința bunătății.
Așadar, dacă vrei cu adevărat să te eliberezi de obsesia eficienței, practică
bunătatea aleatorie. Nu-ți spun asta deoarece eu cred că e lucrul moral sau drăguț de făcut (chiar dacă așa e), ci îți spun pentru că ani întregi de cercetări au dovedit că e benefic pentru tine să faci lucruri drăguțe pentru alți oameni, fie ele și chestiuni mărunte. După cum scria psihoterapeutul și preotul iezuit Anthony de Mello: „Caritatea este, într-adevăr, interesul propriu mascat sub forma altruismului“.¹⁷⁶
Oamenii sunt stimulați biologic să fie buni unii cu alții și suntem chiar recompensați de corpul nostru când facem asta. Dacă acționezi într-un mod altruist, ți se activează eliberarea de endorfine, acei neurotransmițători care te ajută să blochezi durerea și care chiar pot crea o senzație euforică. Altruismul poate produce aceeași exaltare ca exercițiile fizice intense, un efect care se numește uneori „drogul celui care ajută“.
Și poate să mai existe și un alt beneficiu fizic, din moment ce oamenii care fac acțiuni de voluntariat tind să trăiască mai mult și să fie mai sănătoși. Însă
există multe variabile care pot afecta aceste descoperiri, așa că e imposibil să știm care este natura exactă a conexiunii. Ar putea fi că acele tipuri de oameni care se oferă voluntari sunt și mai activi sau mai puțin susceptibili la comportamentele de risc, cum ar fi fumatul. Totuși, există o conexiune între altruism și sănătatea fizică, o conexiune pe care pur și simplu n-o înțelegem încă.
Un alt beneficiu semnificativ, în special pentru cei care sunt stimulați și ocupați, este acela că, dacă ne concentrăm pe nevoile altcuiva, asta ne distrage atenția de la lucrurile care merg prost în propriile vieți. Atâta vreme cât ce faci pentru celălalt nu mănâncă prea mult timp și nu este atât de dificil încât să devină copleșitor, un act aleatoriu de bunătate poate oferi vindecare în momentele de stres.
Legătura dintre bunătate și fericire nu e nouă. A fost o temă a literaturii și a poveștilor cu morală timp de sute de ani, iar mulți dintre noi o avem în fiecare an în fața ochilor, sub forma poveștii lui Ebenezer Scrooge, în versiunea lui Charles Dickens. Un studiu din 1980 a demonstrat că familiile care donau organele rudelor care decedaseră se simțeau mai bine și erau mai puțin
deprimate.¹⁷⁷ Chiar și cei care sufereau de dureri cronice sau de cancer au descoperit că se simțeau mai bine după ce ajutau pe cineva.
Într-un articol scris pentru International Journal of Behavioral Medicine, autorul Stephen G. Post evaluează justificarea științifică a bunătății și îndreaptă atenția către o conexiune evoluționistă. „Antropologii au descoperit că societățile egalitare timpurii (precum boșimanii) practică altruismul instituționalizat sau ecologic, unde ajutorarea celorlalți nu este un act voluntar, ci o normă socială“¹⁷⁸, scria Post. „Poate că noi, cei din culturile contemporane tehnologizate, suntem izolați în diferite moduri și ne-am îndepărtat prea mult de înclinațiile noastre altruiste.“ Poate că acesta este unul dintre cele mai proaste efecte secundare ale vieților noastre din ce în ce mai izolate.
Bunătatea este cu siguranță bună pentru alții și pentru societate, dar o să-i las pe alții să aducă argumente etice pentru generozitate. Aici, mă concentrez doar pe beneficiile agentului altruismului, nu pe ținta lui. Aș argumenta chiar că, dacă realizezi o acțiune altruistă mică în fiecare zi, ți se reduce semnificativ nivelul stresului și-ți crește bunăstarea.
În timp ce-ți faci lista cu lucruri de făcut, include și un act de bunăvoință, indiferent cât de mic ar fi, și vei vedea, la un moment dat, un impact semnificativ asupra nivelului tău de stres și asupra sănătății. Și, apropo, persoana cu care tu ești bun este probabil să fie, la rândul său, bună față de altcineva.
Imaginează-ți: stai la coadă să comanzi ceva pentru prânz și decizi să plătești și pentru persoana din spatele tău. Asta înseamnă că e probabil ca ea să
plătească pentru persoana din spatele său. Mai înseamnă și că vă ajutați cu toții între voi să scăpați din atitudinea prețioasă față de nevoile individuale și, într-un final, vă reangajați natura umană instinctivă (și bună). Iar asta chiar face toți banii.
O viață trăită din plin 6. Privește înansamblu!
Atunci când crezi că scopurile nu pot fi atinse, nu modifica scopurile,modifică metodele prin care acționezi!
Confucius
Într-o zi, anul trecut, mergeam cu fiul meu, cu mașina, la film, iar o mașină s-a oprit în fața noastră la semafor. Pe bara de protecție avea un abțibild cu un citat din Stăpânul Inelelor al lui J.R.R. Tolkien: „Nu toți cei care rătăcesc sunt pierduți“. Fiul meu a citit abțibildul, a stat puțin să se gândească, apoi a spus:
„Poți să-ți dai seama că fraza asta a fost scrisă acum foarte mult timp, pentru că oamenii nu se mai rătăcesc. Acum avem GPS.“
Atunci, am crezut că era doar sarcastic, dar uitându-mă în urmă, el pur și simplu spusese un adevăr: rareori mai mergem undeva până nu aflăm care este cea mai rapidă și eficientă cale de a ajunge la destinație. A devenit mai ușor decât oricând să fii specific în legătură cu scopurile tale și să le obții cât mai rapid posibil. În multe feluri, am devenit o cultură orientată spre scopuri.
Rătăcirea este o activitate de modă veche.
Nu mi-e dor de zilele în care trebuia să mă holbez la o hartă a orașului, căutând străduța aceea lăturalnică pe care stă vreun prieten și apoi să-mi dau seama cum să ajung acolo, dar mă întreb dacă am devenit le fel de dependenți de procesul de a ne stabili scopuri precum suntem de telefoanele noastre inteligente. Poate că ar trebui să reconsiderăm modurile în care ne alegem scopurile și modurile în care alegem să le obținem.
Scopuri, nu mijloace
Adevărul este că productivitatea e un produs secundar al unui sistem funcțional, nu un scop în sine. Întrebarea nu este dacă ești productiv, ci este ce anume produci.
Suspectez că foamea noastră de productivitate și de eficiență este bună.
Niciodată nu terminăm procesul de perfecționare. Asta e partea bună. Scrie asta și în Declarația de independență, ne este garantată fericirea, nu „goana după fericire“. Întotdeauna alergăm după ea. Nu ne oprim niciodată să ne recalibrăm și ne modificăm viețile în căutarea de mai mult timp liber, de mai mulți bani, de mai multă satisfacție.
În unele cazuri însă, nu avem discernământ în ceea ce privește metodele pe care le avem. Luăm decizii pe moment, fără să luăm în considerare unde ne poate duce, în final, efectul lor. Ne refuzăm deserturi și vacanțe lungi pentru că suntem de părere că aceste mici decizii ne pot aduce mai aproape, fie și numai treptat, de un scop nebulos. Dacă petrec doar jumătate de oră în seara asta răspunzând la e-mailuri, asta înseamnă că-mi va fi mai ușor mâine, nu?
(Știi răspunsul la întrebare.)
