Nick: "N-o vom şti decât după întoarcerea lor. Dacă se mai întorc. Ideea este că nu avem nici cea mai mică idee ce anume face Adversarul acolo. Suntem mai mult sau mai puţin în situaţia unor pescari folosind momeală umană."

După părerea lui Stu, comitetul ar urma să aleagă oamenii cărora să li se facă propunerea, idee cu care toată lumea a fost de acord. Urmare a votului comitetului, începând din acest moment, discuţiile au fost transcrise în fragmentele de faţă cuvânt cu cuvânt, de pe casetele audio. Ni s-a părut important să avem un martor permanent al deliberărilor referitoare la problema Cercetaşilor (sau spionilor), deoarece ea se dovedea atât de delicată şi de dificilă.

Larry: "Aş dori să fac o propunere, dacă îmi este permis. Presupun că li se va părea ciudat acelora dintre voi care nu-l cunoaşteţi, dar s-ar putea să fie o idee foarte bună. Aş dori să-l trimitem pe Judele Farris."

Sue: "Cum, pe bătrânul acela? Larry, cred că nu eşti în toate minţile!"

Larry: "Este cel mai ager bătrân pe care I-am cunoscut. Nu are decât şaptezeci de ani, spre ştiinţa voastră. Ronald Rcagan a fost preşedinte la o vârstă şi mai înaintată."

Fran: "Nu mi se parc chiar cel mai bun argument."

Larry: "Dar este sănătos şi robust. Şi nutresc speranţa că Omul Întunecat îl va suspecta mai puţin de spionaj pe un şubred ca Farris... După cum ştiţi, trebuie să ţinem cont şi de suspiciunile lui. E sigur că el se aşteaptă la o mişcare de genul ăsta şi nu m-ar mira prea tare să aflu că a postat gărzi la graniţă, controlându-i pe cei care intră tocmai cu acest gând. Dar - deşi asta i se va părea brutal, ştiu bine, mai ales lui Fran - dacă îl pierdem, măcar nu va fi cineva care ar mai fi avut de trăit încă vreo cincizeci de ani buni."

Fran: "Ai dreptate. Sună cu adevărat brutal."

Larry: "Tot ce aş mai avea de adăugat este că Judele va fi de acord. El vrea să ajute, din toată inima. Şi cred cu adevărat că este în stare să se descurce cum se cuvine."

Glen: "E un punct bun. Voi, ceilalţi, ce părere aveţi?"

Ralph: "Eu nu am încă o părere exactă, pentru că nu-l cunosc. Dar nu cred că ar fi bine să renunţăm la el din cauza vârstei. Dacă stăm şi ne gândim, uite cine ne conduce pe noi toţi - o doamnă care a trecut binişor de o sută de ani."

Glen: "Încă un punct bun."

Stu: "Parc-ai fi arbitru de tenis, cheliosule."

Sue: "Ascultă-mă, Larry. Dar dacă reuşeşte să-l păcălească pe Omul Întunecat şi apoi pică mort din pricina unui atac de cord, în timp ce se străduieşte din răsputeri să se întoarcă încoace?"

Stu: "Asta i s-ar putea întâmpla oricui, practic. La fel ca un accident."

Sue: "De acord... dar când e vorba de un bătrân, şansele sporesc."

Larry: "Este adevărat, dar nu-l cunoşti pe Jude, Sue. Dacă I-ai şti, ai vedea că avantajele depăşesc dezavantajele. Este foarte inteligent. Apărarea şi-a încheiat pledoaria."

Stu: "Consider că Larry are dreptate. La o asemenea mişcare, cred că Flagg nu se aşteaptă. Eu sunt de acord cu propunerea. Cine este pentru?"

Comitetul a votat da, 7-0.

Sue: "Ei bine, eu am fost de acord cu candidatul tău, Larry, poate ai să-l sprijini şi tu pe al meu."

Larry: "Mda, aşa-i în politică, corect. (Râs general.) Despre cine-i vorba?"

Sue: "De Dayna."

Ralph: "Dayna şi mai cum?"

Sue: "Dayna Jurgens. N-am cunoscut o femeie mai curajoasă ca ea. Desigur, ştiu că nu are şaptezeci de ani, dar nu se va da înapoi."

Fran: "Da... dacă e obligatoriu să facem treaba asta, atunci consider că ar fi bună. Sprijin propunerea."

Stu: "Okay... s-a făcut şi a fost sprijinită propunerea ca s-o includem pe listă şi pe Dayna Jurgens. Cine este pentru?"

Comitetul a votat pentru, 7-0.

Glen: "Okay... cine este numărul trei?"

Nick (în lectura lui Ralph): "Dacă lui Fran nu i-a plăcut propunerea lui Larry, a mea o să-i repugne, de-a dreptul. Eu îl nominalizez pe..."

Ralph: "Nick, eşti nebun! Sper că nu vorbeşti serios!"

Stu: "Haide, Ralph, citeşte."

Ralph: "Ei bine... aici zice că vrea să-l nominalizeze pe... Tom Cullen."

Vacarm în comitet.

Stu: "Okay. Nick are cuvântul. A scris ca un apucat, aşa că acum poţi să citeşti, Ralph."

Nick: "În primul rând, eu îl cunosc pe Tom tot atât cât îl cunoaşte Larry pe judecător, poate chiar mai bine. El o iubeşte pe Mother Abagail. Ar face orice pentru ea, s-ar lăsa chiar fript la foc mărunt. Nu e o simplă metaforă, chiar aşa este. Dacă i-ar cere-o, şi-ar da şi foc pentru ea."

Fran: "Vai, Nick, nimeni nu tăgăduieşte asta, dar Tom este..."

Stu: "Stai puţin, Fran... Nick are acum cuvântul."

Nick: "Cel de-al doilea argument al meu este identic cu al lui Larry legat de Jude. Adversarul nu se va aştepta din partea noastră să trimitem o persoană retardată drept spion. Reacţiile voastre combinate sunt poate cel mai bun argument în favoarea ideii.

Cel de-al treilea - şi ultimul - argument este că, deşi Tom este retardat, nu este şi nerod. Mi-a salvat viaţa odată, când a venit o tornadă, reacţionând cu mult mai repede decât ştiu că ar fi reacţionat ceilalţi. Tom este copilăros, dar până şi un copil poate fi pregătit să îndeplinească anumite lucruri, dacă este învăţat şi face exerciţii. Nu văd ce ne-ar împiedica să-i dăm lui Tom să înveţe o poveste foarte simplă. În cele din urmă, s-ar putea să presupună că l-am alungat din cauză că..."

Sue: "Pentru că nu am vrut să ne strice fondul genetic? Mi se pare o idee bună, nu?"

Nick: "...din cauză că este cu adevărat retardat. Poate să afirme chiar că este furios pe oamenii care I-au alungat şi i-ar face plăcere să se poată răzbuna. Singurul imperativ pentru el va fi să nu schimbe niciodată povestea, indiferent ce s-ar întâmpla."

Fran: "Vai, nu, nu pot să cred că..."

Stu: "Stai puţin, acum are Nick cuvântul. Să păstrăm ordinea."

Fran: "Da... Îmi cer scuze."

Nick: "Unii dintre voi pot avea sentimentul că, din cauză că Tom este retardat, ar fi mai uşor să se dea de gol decât o persoană înzestrată cu mai multă inteligenţă, dar..."

Larry: "Chiar aşa."

Nick: "...dar, de fapt, lucrurile se petrec invers. Dacă îi spun lui Tom că pur şi simplu trebuie să se ţină de povestea lui indiferent ce se întâmplă, chiar aşa va proceda. O persoană aşa-zis normală n-ar putea decât să suporte nu ştiu câte ore de tortură cu apă sau şocuri electrice sau aşchii vârâte sub unghii..."

Fran: "Sper că nu se va ajunge până acolo, ce părere aveţi? Ce credeţi! Adică, nimeni nu-şi poate închipui cu tot dinadinsul că se poate ajunge până acolo, nu?"

Nick: "...Înainte de a spune «Foarte bine, renunţ, am să vă spun tot ce ştiu», Tom pur şi simplu nu va proceda aşa. Dacă îşi repetă povestea de suficiente ori, nu numai că o va şti pe dinafară; aproape va ajunge să creadă că este adevărată. Nimeni nu-l va putea scoate dintr-ale lui. N-am vrut decât să demonstrez că, după părerea mea, retardarea lui Tom reprezintă mai degrabă un avantaj într-o misiune de acest fel, din mai multe puncte de vedere. «Misiune» ar putea să pară un cuvânt pretenţios, dar de fapt despre asta e vorba."

Stu: "Asta-i tot, Ralph?"